Secerătorii Domnului!


Când ogoarele sunt coapte,
Boabele pe spic sunt pline,
Numai mâna Ta mai poate
Pe toate să le adune.

Spicul cel crescut, lucios,
De neghină-i năpădit
Dar Tu, bunule Hristos,
Îl vei salva negreşit.

Laolaltă au crescut
Grâul cel bun şi neghina
Însă Doamne, Tu ai vrut
Să nu vatămi rădăcina.

Ai dat ploaie, ai dat soare,
Şi de grijă le-ai purtat.
În a lanului splendoare
Apoi, îngeri ai lăsat;

Ei cu toţi vor secera
Ogoru-i îngălbenit.
Recolta vor aduna
Căci Tu, tot ai pregătit.

Neghina în foc va arde
Cum Tu, Doamne, ai promis,
Iară spicul plin de roade,
Va fi strâns cum Tu ai zis:

Ce e rău, se aruncă-n foc,
Îngerii tot, vor tria
Căci la ceruri, nu e loc...
Ce nu-i bun, Domnul nu vrea.

Numai boabele alese
Loc de cinste au căpătat
Cu grijă a au fost culese
Din neghină le-a salvat.

Amin

Câmpia Turzii, 17 februarie 2018