Opriți-mă dacă ați auzit gluma asta înainte. Polițistul oprește o mașina pe dreapta pentru că mergea prea încet pe-o interstatală. Da. Nu pentru că mergea prea repede, ci pentru că mergea prea încet. I-a tras pe dreapta, s-a îndreptat către laterala mașinii, s-a uitat înăuntru și a observat că mașina era ocupată de un cuplu învârstă. Așa că se îndreptă spre partea șoferului și l-a întrebat pe domn, spunându-i:
- Domnule, mergeți atât de încet de-i periculos. De ce? Abia aveți 20 la ora pe-o interstatală!
Și bătrânul a răspuns꞉
- Păi asta spune indicatorul! Și arătă spre indicator. Și polițistul raspunse꞉
- Nu domnule. Acela este numărul șoselei. Nu este limita de viteză. Ați confundat indicatoarele!
Și în timpul ascesta, polițistul se uită în mașină la soția șoferului, care părea terorizată꞉ avea ochii cât cepele, părul dat pe spate și se ținea de bordul mașinii. Și polițistul întrebă꞉
- Domnule, ce s-a întâmplat cu soția dumeavoastră?
Și bătrânul răspunse꞉
- Nu sunt sigur. Tocmai am coborât de la fermă drumul de piață 177.”

Câteodată viața poate fi palpitantă dacă se interpretează în mod greșit semnele. Vorbim despre unele dintre cele mai mari semne din Biblie꞉ promisiunile Domnului. Și am spus că înainte să începem fiecare mesaj, vom face o declarație. Așa că mi-ar place să vă invit să vă declarați credința și aprecierea față de promisiunile Domnului, luând poziția de drepți, trăgându-vă umerii în spate, umplându-vă plămanii cu aer și inimile cu speranță și vreau să spui asta cu tărie; și-acum începem, cuvintele sunt pe ecran. Noi ne construim viețile pe promisiunile Domnului. Pentru ca lumea Lui este de neînvins, speranța noastră este de neclintit. Nu ne împotmolim în problemele vieții sau durerile ei. Ci ne încredem în promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu.

Da, Doamne, ne încredem în ceea ce ai făcut pentru noi. Vrem să fim oameni ai promisiunilor tale. Oameni care și-au construit viețile pe legământul Tău cu noi. Tată, nu știm cât de mult mai putem suporta: cutremure de pământ, uragane, conflicte între conducătorii lumii și apoi sunt și încercarile personale pe care mulți le întâmpină și totuși, noi decidem, decidem azi să stăm pe marile și prețioasele promisiuni. Revelează-le nouă și fă-ne mai puternici ca rezultat. Iartă-l pe vorbitorul nostru, păcatele lui sunt atât de multe. Și-ajută-ne să Îl vedem pe Isus. Doar pe Isus. Lui Isus ne rugăm și toată biserica să spună „amin”.

Cu ceva timp în urmă am înregistrat un mesaj pentru biserica noastră, am angajat o echipă de filmări și am mers în Alamo. Am ales o bancă în fața monumentului libertații texan și ne-am pus pe treabă. Am aranjat echipamentul și ne-am apucat să lucrăm. Patru lucrători s-au ocupat de video, perspectivă, sunet, lumini și camere și trebuie că am fost considerați importanți pentru că oamenii au început să se oprească și să se uite peste umar la ehipă. Am stat pe bancă din parc și încercam să îmi adun gândurile și am început să simt că o mulțime începea să se formeze: „Cine-i tipul ăla? Și ce filmează?” Într-un final momentul de curiozitate a atins apogeul și o femeie din mulțime a strigat peste umărul echipajului: „Hei, tipule, ești cineva important?”

Orice suflet de pe planeta asta a ridicat această întrebare, nu unui pastor pe o bancă din parc, ci lui însuși: sunt eu cineva important? Deci vezi tu, să te simți orice altceva numai important nu, când corporația te vede ca pe un număr, când iubitul se comportă cu tine ca pe-o vită, când fostul iubit îți ia toată energia sau când vârsta îți ia demnitatea, e ușor să te simți neimportant. Următoarea dată când îți pui întrebarea, mă întreb dacă te pot încuraja să ții minte aceasta mare, impresionantă promisiune de la Dumnezeu, din Geneza 1:6: „Apoi Dumnezeu a zis: ‘Să facem om după chipul Nostru; el să stăpânescă peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.’” Și mai bună decât aceste cuvinte este această măreață promisiune și aceasta este că Dumnezeu n-a făcut pe noi să reflectăm chipul Lui. Domnul ne-a creat să reflectăm imaginea Lui mai mult decât orice alt lucru creat. Nu găsim scris: „să facem oceanul după chipul și asemănarea noastră, sau păsări după chipul nostru.” Cerurile spun slava lui Dumnezeu, dar cerurile nu conțin esența și imaginea lui Dumnezeu.

Acuma, ca să fim clari, nimeni nu e un Dumnezeu, cu excepția celor ce se amăgesc singuri. Dar toți ducem cu noi înșine câteva atribute transmisibile ale lui Dumnezeu: iubire, înțelepciune, compasiune, îndurare, bunătate, dorința de a fi eterni. Toate acestea sunt doar câteva atribute care te fac diferit față de peștișorul tău auriu sau față de plantele tale din grădină. Noi suntem făcuți după chipul Lui, spune Biblia, și după asemănarea Lui. Acum aceste cuvinte, se definesc de la sine în câteva versete, în Geneza 5:3: „La vârsta de 130 de ani Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui, și i-a pus numele Set.” Deci Set purta chipul și asemănarea tatălui său, Adam. Poate avea părul lui creț sau ochii lui negrii, totul înafară de buric: trebuie să te gandești la asta. Set se asemăna cu tatăl lui în multe feluri. Va trebui să te gândești la asta o dată. La fel e și cu noi, ne asemănăm cu Dumnezeu în multe feluri. Ascultă, nu este nici o excepție la această promisiune. Orice bărbat și femeie, născut sau nenăscut, bogat sau sărac, de la țară sau oraș, este făcut după chipul lui Dumnezeu. Acuma, unii oameni suprimează această imagine, alții înfrumusețează această imagine, dar toți au fost făcuți după chipul Lui. Păcatul a distorsionat această imagine, dar nu a distrus-o. Puritatea moralității noastre a fost pătată, intelectul nostru a fost poluat de idei prostești, am căzut pradă elixirului promovării de sine în loc de promovarea lui Dumnezeu, imaginea lui Dumnezeu e câteodată greu de distins, dar nu te gândi nicio clipă, nicio clipă că Dumnezeu Și-a schimbat planul sau că a anulat această promisiune! El crează oameni în contiunare după chipul Său, care să poarte asemănarea Lui și să afișeze gloria Lui.

Noul Testament descrie o lucrare progresivă a Domnului de a ne da forma chipului Său în timp ce avem părtășie cu El, în timp ce ne închinăm Lui, în timp ce studiem Cuvântul Lui, în timp ce avem părtășie cu frații, în timp ce împlinim poruncile Lui, în timp ce căutam să reflectăm și să înțelegem caracterul Lui, ceva minunat începe, nu, cineva minunat începe să se distingă. Dumnezeu iese din noi. El iese din noi! În cuvintele pe care le spunem, în răbdarea pe care o afișăm, în înțelepciunea pe care o împărtășim, în fapte de bunătate neașteptată; e ca și cum Domnul curăță murdăria de pe o monedă veche. Și, în timp, o figură, o față începe să apară.

Scopul lui Dumnezeu e pur și simplu acesta: să șteargă orice lucru ce nu este de la El astfel încât imaginea înnăscută a lui Dumnezeu să fie văzută în noi. Aceasta a fost explicația apostolului Pavel. El a iubit să vorbescă despre a fi modelat în imaginea lui Dumneze. El a spus în Coloseni 3:9-10: „Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoiește spre cunoștință, după chipul celui ce l-a făcut.” Și apoi, în 2 Corinteni 3:8: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă in slavă, prin Duhul Domnului.” Vedeți, psihologia pop greșește când îți spune să te uiți în tine însuți și să îți găsești valoarea. Și revistele sunt greșite când sugerează că ești bun doar când ești slab, musculos, fără acnee sau parfumat. Filmele te înșeală când îți spun și îți sugerează că valoarea ta crește când stamina, valoarea netă sau inteligența ta cresc. Și predicatori greșesc când îți spun să îți măsori valoarea în funcție de fapte tale bune, participarea la biserică, disciplină personală sau spiritualitate. După cum Biblia spune, tu ești valoros pur și simplu pentru că Domnul te-a făcut după chipul Lui. Punct. El te prețuiește pentru că tu porți asemănarea Lui. Și ce mai mare misiune din viața ta e sa Îl lași pe El să îndepărteze orice murdărie care nu reflectă imaginea lui Dumnezeu și să Îl lași pe El să facă lucrul pe care își dorește să îl facă, anume a te modela în imaginea Lui.

În perioada medievală, un preot și-a convocat biserica la o slujbă specială. „Veniți diseară, le-a spus el, să ascultați o predică specială despre Isus Hristos.” Și ei au venit, dar erau surprinși să vadă că biserica era întunecată complet, nici o candelă nu era aprinsă. Și-au căutat drum prin biserică și au găsit scaunele din strană mergând pe întuneric, au căutat un semn că cineva e acolo, nu l-au văzut pe preot, dar curând l-au auzit. Și preotul și-a căutat locul prin biserică până a ajuns chiar în față. Acolo a aprins o candelă ridicând-o până când lumina a căzut pe picioarele crucifixului agățat pe perete. Și pentru un moment a lăsat lumina să cadă pe rana picioarelor lui Isus, apoi a ridicat-o mai sus pâna lumina a ajuns la rana lui din coastă, apoi a dus lumina înspre mâinile Lui fixate pe cruce și apoi cât de sus putea el ridica lumânarea, el a lasat lumina pe fata Domnului plină de sânge și pe cununa de spini. A coborât candela și stins-o. Și predica s-a sfârșit.

Aceata este misiunea noastră, să lăsăm viețile noastre să arunce o lumină peste Isus Hristos. Este chemarea noastră cea mai înaltă: să Îl lăsăm pe Cel care trăiește în noi să crescă până când viețile noastre vor arunca o lumină spre Hristos. Pot să te invit să faci ceva? Vei lăsa ca acest adevăr să își găsească drumul spre inima ta? Ai fost conceput de Dumnezeu înainte ca părinții tăi să te conceapă. Ai fost iubit de Dumnezeu înainte de în mintea vreunei persoane. Tu nu ești un accident! Tu nu ești o întâmplare a naturii! Nu ești o consecință a evoluției și nu ești definit de numărul tău de kilograme, de câți urmăritori ai pe internet, ce mașină conduci sau de hainele pe care le porți. Managerul unei companii sau șomer, nu contează. În fruntea listei sau fără a fi pe listă, nu contează. Din familie regală sau orfan, nu contează. Cu IQ mare sau mic, nu contează. În linia dintâi sau pe banca de rezervă, nu contează. Voi sunteți făcuți după imaginea lui Dumnezeu. Imprimați asta în CV-ul vostru. Scrieți asta pe un cartea de vizită. Puneți asta pe ușa voastră de la birou. Sunteți un diamant, un trandafir, o bijuterie și ați fost cumparați cu sângele Domnului Isus. Efeseni 2:0: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” În ochii lui Dumnezeu, pentru tine merită să moară. Spune-i asta celui ce se uită înapoi la tine din oglindă. Lasă adevărul să își găsescă drumul spre inima ta.

De asemeni, vei lăsa acest adevăr să definească modul în care îi vezi pe ceilalți oameni? Apostolul Pavel a spus (2 Corinteni 5:4-16): „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat. Așa că de, acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoștem în felul acesta.” Vei lăsa acest adevăr să definească felul în care vezi oamenii? Orice persoană pe care o vezi a fost făcută de Dumnezeu după chipul Lui și merită să fie tratată cu demnitate și respect. Asta înseamnă că toți oamenii, toți oamenii merită să fie văzuți pentru ceea ce au fost făcuți să fie, adică purtători ai Chipului lui Dumnezeu.

Noi trăim într-o lume ostilă care caută fericirea. Se pare că ne-am pierdut capacitatea de a avea o neînțelegere onestă, unul cu celălalt. Buletinul de știri și talk-show-urile câștigă o avere învățâdu-ne cum să tachinăm, să fim lipsiți de respect, aroganți și răutăcioși. Cred că societatea are nevoie de oameni care vor crede ceea Dumnezeu ne învață și aceasta e că orice persoană, chiar și persoana cu care nu ești de acord, merită demnitate și respect. Vei fi tu aceea persoană? Vei fi tu acea persoană care săptămâna aceasta va refuza să categorizeze oamenii? Casierul de la magazin e o ființă umană! Persoana care îți dă cecul nu e o sursă de câștig, e o ființă umană! Copilul care stă langă tine nu e doar un copil, e o ființă umană! Ideea lui Dumnezeu.

Poți să îți imaginezi impactul pe care această promisiune din Geneza 1 l-ar avea asupra societății care ar crede-o? Poți să îți imaginezi impactul pe care această promisiune l-ar avea asupra oamenilor care ar crede că orice persoană în limitele granițelor lor, a fost creată de Dumnezeu, închipuită de Dumnezeu și i se cere să reprezinte imaginea lui Dumnezeu. Ce politețe va genera! Câtă bunătate va favoriza! Rasismul nu va înflori când oamenii vor crede că vecinul lor poartă chipul lui Dumnezeu. Focul născocirilor nu va avea combustibil ca să ardă când oamenii vor crede că da, până și adversarii lor sunt ideea lui Dumnezeu. Va lovi un bărbat o femeie? Nu și dacă va crede că ea poartă o scânteie divină. Un șef își va neglija angajatul? Nu și dacă va crede că orice ființă umană merită ascultată și că merită respect. Va ignora societatea nenăscuții, nevoiașii, bolnavii mental, bătrânii, deținuții pe patul de moarte, refugiații? Nu... Nu dacă noi credem cu adevărat că orice ființă umană este ideea lui Dumnezeu și El nu are idei rele.

Steve Goudy A. a avut o poveste bună despre un baiat numit Kevin. El a întâmpinat dificultăți de învățare și dacă pentru ceilalți era ușor de înțeles, pentru el era greu: avea probleme cu memoratul literelor, nu putea participa la competițiile sportive, dar el avea un fel de-a fi cu oamenii. Avea un zambet sclipitor și o inimă mare și o grămadă de prieteni. Goudy A. povestește despre momentul când pastorul lui Kevin a decis ca biserica să aibă o echipă de basketball pentru copii sau pentru băieți care să se alăture ligii bisericii. Ei bine, Kevin s-a înscris și în curând a devenit un jucător favorit, dar avea probleme cu jocul de basket. El s-a antrenat mult împreună cu ceilalți băieți, driblând cu mingea, sărind la coș... Ei bine, Kevin... Tot ce putea face era să arunce mingea spre coș. Avea un loc special, lângă linia pentru aruncare liberă, care era rezervat doar pentru el. Și exercițiu dupa exercitiu, el arunca și arunca și din când în când mingea intra în coș și Kevin ridica ambele mâini în triumf și striga, iar toți ceilalți jucători aplăudau.

Pot să citesc doar vreo 3 paragrafe cu modul în care Goudy A. descrie meciul final al sezonului?"La sfarșitul sezonului băieții au jucat în turnamentul din liga bisericii. Nu au caștigat niciun meci tot anul. Ca echipa de pe ultimul loc au extras locul nefericit de a juca împotriva celei mai bune echipe, o echipa care nu a pierdut tot anul. Ziua meciului a sosit și ambele echipe au jucat cât de bine au putut, dar jocul a fost câștigat după cum era de așteptat. Aproape de sfârșitul ultimului sfert, echipa lui Kevin era cu aproape 30 de puncte în urmă. Atunci unul din băieți a cerut pauză: „Antrenorule, a spus el, ăsta este ultimul nostru meci și Kevin nu a aruncat la coș nici măcar într-un meci. Cred că ar trebui să-l lăsam să dea la coș.” Echipa a fost de acord. Kevin a fost instruit să stea la locul lui lângă linia pentru aruncare liberă și să aștepte. I-a spus că i se va da mingea și când o va avea ar trebui s-o arunce. Kevin era în extaz. A alegat pe teren și a așteptat. Cand mingea i-a fost dată, a aruncat-o și a ratat. Numărul 17 din cealaltă echipa a înșfăcat mingea, a driblat de-a lungul terenului și a înscris ușor un coș. Dar un moment mai târziu, Kevin a primit din nou mingea, a aruncat-o din nou și a ratat. Numărul 17 și-a repetat performanța și a înscris din nou încă 2 puncte. Kevin a aruncat o a treia oară și a patra oară cu același rezultat. Dar încet, cealtaltă echipă începea să înțeleagă ce se întâmplă. Și următoarea dată când au avut mingea, un băiat a aruncat mingea lui Kevin. El a aruncat mingea și a ratat. Acum orice pasă se reîntorcea la el și el arunca, arunca la coș. Timpul se scurgea și Kevin încă nu înscrisese un punct. Ambele echipe s-au adunat între timp în jurul lui Kevin și toți jucătorii au început să strige: „Kevin! Kevin!” Mulțimea a preluat strigarea. În curand toți cei din sală au început să strige numele lui Kevin. Atrenorul era sigur că timpul se scursese, jocul trebuia să se fi terminat. A aruncat o privire spre ceasul oficial... Se oprise! Și fusese oprit la 4.3 secunde. Chiar și arbitrul s-a alăturat maniei și stătea langă masă, strigând: „Kevin! Kevin!” Kevin a aruncat și a aruncat și într-un final, mingea a intrat în coș. Brațele i-au săltat în aer și strigă: „Am câștigat! Am câștigat!” Înscrisese un punct. Echipa lui l-a condus afară din centrul sălii, ceasul bătu și jocul se sfârșise. În ziua aceea, o echipă de neînvins și-au păstrat scorul perfect, dar toți au câștigat. Toți. Orice persoană, fără nici o excepție, este importantă în ochii Creatorului nostru binecuvântat.

Noi, părinții și bunicii înțelegem asta, nu-i așa? Știți că fiica mea Jenna așteaptă al doilea nepoțel al nostru? Eu nu știu genul copilașului, dar îl iubesc/o iubesc. El/ea nu a făcut nimic pentru mine: nu mi-a adus cafea, nu m-a numit tata... N-a făcut nimic, dar deja îl/o iubesc! Nu e nimic ce nu aș face pentru el/ea și asta nu e hiperbolizat. De ce? Pentru că el/ea are puțin din mine în el/ea însuși/însăși. Nu mult, știu asta, dar doar un pic și pentru ce este el/ea în sine prețuiesc deja copilașul.

Dumnezeu te iubește cu o iubire inexprimabilă și veșnică. De ce? Nu pentru ceea ce ai făcut, ci pentru al Cui ești. Ai fost făcut după chipul și asemănarea Lui. Cineva te-a numit un eșec? Greșit. Cineva te-a definit ca o cauză pierdută? Greșit. Cineva ți-a spus că ai ieșit din iubirea lui Dumnezeu? Greșit. Cineva ți-a spus că nu ești vrednic să fii om? Lasă-i să ia acea minciună către iadul de unde a venit pentru că adevărul care contează este că tu ai fost făcut de Dumnezeu, iubit de El și acea promisiune n-a fost retrasă și planul acela n-a fost schimbat.

Tată din ceruri, ajută-ne, Te rugăm, ca adevărul să pătrundă până în adâncul inimilor noastre slabe și ca acest adevăr să ne elibereze de nedreptate, abuz, neglijența, mânie, ostilitatea, orice am suportat și care ar îndrăzni să ne sugereze ca suntem orice dar nu capodopera Ta! Și, Tată, ne rugăm ca să ne ajuți să vedem oamenii așa cum îi vezi Tu ca și copii iubiți ai lui Dumnezeu care, le fel ca și noi, se luptă să-și găsescă calea. Ajută-ne să tratăm fiecare ființă umană cu demnitate și respect. Prin Isus ne rugăm și toată adunarea să spună „amin”.