Tu n-ai lăsat nimic să mă doboare,
Deşi cel rău dorea ades s-o facă,
Tu mi-ai croit mereu un drum prin mare
Şi vântului i-ai poruncit să tacă.

Tu m-ai ţinut pe braţul Tău puternic,
Când valurile-ades mă aruncau,
Dar am văzut, ISUS, cât eşti de vrednic,
Să îmi arăţi că un nimic erau.

Tu n-ai lăsat, Isus, să-mi pierd credinţa,
Deşi adesea nu am mai avut
Nimic ce să îmi ţină sus fiinţa,
Doar Tu, ISUS, aceasta ai putut.

Tu nu ai obosit să mergi cu mine
Când pasul mi-era greu şi obosit,
Tu ai făcut, ISUS, şi doar prin Tine
Un pas să fac ’nainte-am reuşit.

Tu toate le-ai făcut şi, prin răbdare,
Văzut-am şi din nou am învăţat
Că nu există nicio încercare
Ca Tu să nu o poţi fi rezolvat.

Tu eşti şi îmi rămâi pentru vecie,
Prin orice greu aici ar mai veni:
Răspuns, putere, marea mea tărie,
Cu Tine ştiu mereu, voi birui.

Amin