''Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului
şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: Apoc. 2:8.

Știu fapta, dragostea, credința,
Răbdarea, slujba, stăruința.
Văd faptele din urmă - cresc,
În ce-i bun, dornic - sporesc.

Dar, iată ce am împotrivă:
Tu lași ca Izabela să ducă în derivă,
Pe popor să-nvețe, s-amăgească
Ca jertfele idolilor să poftească.

Ce este rău 'naintea Mea -
Nu v-a sta, nu persista!
Fugi de curvie, pângărire,
Idolatrie, poticnire!

Închinarea cui o dai -
La lemn, piatră fără grai? ! ?
Îndelunga Mea răbdare,
Îngăduință și-ndurare

N-o disprețui, știi bine
Ce e omul fără Mine! ! !
Bunătatea Mea îți spune:
Vino-n grab' la rugăciune,

Pocăință, plâns și jale...
Lasă idolii din vale! ! !
Eu sunt Cel ce cercetez -
Rărunchi și inimă și crez,

Voi răsplăti pe fiecare
După faptă și lucrare! ! !
Mă vei căuta? Mă voi lăsa găsit!
Te vei depărta? Vei fi părasit!

Eu curăția inimii iubesc,
Mâni neprihănite ocrotesc!
Ține cu tărie ce ai pân' voi veni!
Ține cu tărie și... nu conteni! ! !


29 / 12 / 2017