Să nu mă-ntrebi de ce cu lacrimi ades obrazul mi-e brăzdat,
De ce durerea mă-nconvoiae și sufletu-i cutremurat...
Să nu mă-ntrebi de ce pe cale adesea șchiopătez și cad,
De ce mi-e ruga ca o șoaptă... de ce suspinele mă ard...

Să nu mă-ntrebi de ce cuvinte adesea mă rănesc și dor,
De ce mi-e gândul întristat și aripa mi-e frântă-n zbor...
Să nu mă-ntrebi de ce mi-e cântul atât de trist, de zbuciumat
De ce privirea mea se pierde tânjind spre cerul prea-înalt...

O, drag amic... să nu mă-ntrebi ce taină am ascuns în piept
De unde iau puteri în viață cu-atâta pace să-L aștept
Căci niciodată n-ai să știi și n-ai să înțelegi vreodată
De nu-L primești în viața ta pe Cel ce este Veșnic Tată!

Atunci și doar atunci amice vei înțelege că Iubirea
Îți dă puteri nebănuite... doar Ea îți îngenunche firea
Și nu te-ntrebi de ce cu lacrimi ades obrazul ți-e brăzdat
Căci ai în cer un Dumnezeu ce zi și noapte te-a vegheat!

Vulcan-02-03-2018
Mary