Sfârșit de iarnă

Primăvara-ncet se-arată
Din zăpada cea pufoasă,
Zâmbind printr-un ghiocel
Mic, firav și singurel.

Cinci copii pe derdeluș
Râd și fug la săniuș.
Ulițele par pustii,
Amintind de sihăstrii.

Într-un grajd, aleargă și zbiară
Doi mieluți ce-s puși pe șagă.
Un rătoi mândru se-arată
Măcănind pe lâng-o rață.

Casele de la țară
Par trenuri oprite-n gară.
Fumurile ies făr-veste,
Parcă scriu câte-o poveste.

E doar sfârșit de iarnă
Și-nceput de primăvară,
Soarele prinde putere
Strălucind din alte sfere.

Din nou toate ne arată
Ce frumos e să ai viață.
S-o trăim în astă lume
Având zâmbetul pe buze.
Simion Ioanăș