Cinci degete de la mână
Sunt la fel de importante
Îşi fac lucrarea cu râvnă
Chiar de apar separate.

Dar la bază sunt unite
Fac un singur corp comun
Ca mărimi sunt diferite
Dar toate fac: „Lucru bun".

Cel mai „Mare" este singur
Separat, opus la toate
Dar deşi-i aşa te-asigur
E model la celelalte.

Nu se plânge că-i prea greu
Nu zice că... fără el
Toate s-ar mişca mereu
Căci doar el e: ,,Cel mai cel".

Vine-apoi „Arătătorul"
Cu direcţii indicate
Ca să vadă tot poporul
Că el ştie să arate!

Dar când e-ndreptat în faţă
Celelalte se-ndoiesc...
... Chiar spre mine, dar mă-nvaţă
Cum să-l ţin să nu greşesc.

Cel mai „Lung" e cel mai „'nalt"
Cum era Saul odată
Dar asta nu la-ndemnat
Să-şi dea importanţa toată.

Ci rămâne la mijloc
Unde forţa e mai mare
Nu se plânge de-al său loc
Respectă pe fiecare.

„Inelarul" e aproape
Şi deşi-i împodobit
Pe sine nu se socoate
Că el e mai fericit.

Caută să nu se-ngâmfe
De onoarea ce-o primeşte
Chiar de unii-i aduc bârfe
El îi iartă, îi iubeşte.

Cel mai „Mic" este la coadă
După cum sunt aşezaţi
Unii zic că-i o iscoadă
Aşezată lângă fraţi!

Adevărul este altul
Şi cel „Mic" e important
Că-mpreună dau asaltul
Fără el nu-i garantat.

De fapt toate împreună
Pot prezenta două stări
Ce pot face a ta mână
Cu multe-ntrebuinţări.

Când degetele-s întinse
Formează a noastră „Palmă"
Dar adunate şi strânse
E „Pumnul", semnal de-alarmă.

Acum toţi să exclamăm
„Minunat ne-ai creat Doamne"
Degete vrem s-arătăm
Şi să nu dăm pumni, nici palme!
Amin