Zi de zi în viețile noastre, Dumnezeu revarsă minunatele sale binecuvântări, făcându-ne viața cât mai plăcută. Sfintele Scripturi ni-L prezintă pe Dumnezeu ca pe un Mare Binefăcător al omenirii. Iisus în timpul lucrării sale publice a căutat să-L prezinte pe Dumnezeu în adevărata Sa lumină, răsturnând astfel toate interpretările eronate pe care iudeii le aveau. Cred că una din cele mai frumoase imagini ale lui Dumnezeu ce se desprinde din învățăturile lui Iisus, este aceea a unui Mare Dăruitor ce se apleacă de pe tronul Său, pentru ai binecuvânta pe oameni. Noi primim din partea Sa binecuvântări materiale și spirituale, iar pe deasupra ni se insuflă în inimile noastre, ce adesea sunt tulburate, speranță într-un viitor etern.
Într-un minunat pasaj, evanghelistul Matei ne spune: , , Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau dacă îi cere un pește să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!” (Matei 7; 9-11) Iisus ne așează în acest pasaj prin contrast iubirea părintească cu iubirea divină. Ni se spune că de regulă părinții oferă lucruri bune copiilor atunci când aceștea le cer. Cel puțin orice părinte dorește să ofere copiilor săi cele necesare vieții. Ni se oferă ilustrația cu pâinea și peștele, sublinindu-se ideea că în locul acestor alimente nimeni nu îi va da copilului său o piatră sau un șarpe.
Apoi în mod surprinzător Iisus afirmă: , , Deci dacă voi care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri... ” El ne spune că suntem răi, și dacă privim lumea din jurul nostru, ne dăm seama de verdicitatea acestei afirmații. Probabil că niciodată în istoria omenirii răutatea și egoismul uman, nu au fost mai pe deplin manifestate. Iar dacă privim în inimile noastre constatăm că suntem nespus de răi și păcătoși. În acest sens profetul Ieremia a făcut o afirmație care nu este altceva decât o radiografie exactă a inimii omenești: , , Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? , , Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia 17; 9-10) De cele mai multe ori, atunci când dorim să facem binele, constatăm cu stupoare că avem de dat o bătălie teribilă în interiorul nostru cu răutatea și egoismul din noi. Avem nevoie ca harul minunat al lui Hristos să se reverse în noi, pentru a putea să ne învingem pe noi înșine și să putem înfăptui binele.
Apoi Iisus după ce ne vorbește de purtarea de grijă părintească a oamenilor față de copiii lor, ne îndreaptă privirile spre izvorul tuturor binecuvântărilor noastre, afirmând cu tărie că Dumnezeu va da lucruri bune tuturor celor ce i le cer. Sunt oameni ce își trăiesc viața departe de Dumnezeu, și totuși primesc neîncetat mari binecuvântări ce se revarsă în viețile lor. Această categorie de oameni, nu înțelege, sau nu vrea să înțeleagă că orice dar minuat vine de la Marele Binefăcător ce pe deasupra tuturor binecuvântărilor ce le oferă din abundență oamenilor necredincioși, îi iubește cu o dragoste veșnică.
De asemenea Iisus ne spune că Dumnezeu va da lucruri bune celor ce i le cer, deci cu atât mai mult pentru cei ce se apropie de El și cer, aceștea vor primi lucruri minunate de la Marele Dăruitor a oricărui dar prețios ce se revarsă în viețile noastre. Apostolul Iacov ne transmite și el într-un mod fascinant același lucru: , , Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1; 17)
Evanghelistul Luca, mai adaugă un lucru foarte interesant și anume: , , Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștrii, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11; 13) Cele patru Evanghelii sunt complementare, de aceea în acest verset găsim ceva în plus. Iisus ne promite că Tatăl nostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer. Cine este Duhul Sfânt? Din Sfintele Scripturi putem înțelege că este a treia persoană a Sfintei Treimi, dar ne este descoperit doar în parte, de fapt Dumnezeirea este o taină, ca și lucrarea mântuirii pe care nu o putem înțelege și explica decât în parte.
Înainte de a pleca din această lume la Tatăl, Iisus a făgăduit apostolilor, și nouă tuturor ce vom crede în El, darul Duhului Sfânt numindu-l Mângâietorul. Și într-adevăr Iisus ca cel ce ne-a creat, știa că inimile noastre rănite de greul acestei lumi au nevoie de lucrarea unui Mângâietor pentru a fi vindecate, restaurate, alinate, în durerile ce le poartă. Inimile noastre de carne, ce uneori au răni adânci, pe care le ferim de privirile oamenilor, sau purtăm în noi dureri, pe care uneori ne este rușine să le mărturisim înaintea oamenilor. Dar dacă ne deschidem aceste inimi rănite în fața puterii divine, atunci putem fi vindecați, și putem să ridicăm capetele pentru a putea privi peste valurile vieții ce uneori ne lovesc nemiloase. Dacă îi permitem Mângâietorului, El ne poate înviora sufletele noastre obosite, și de asemenea insufla speranța mântuirii în inimile noastre slabe și păcătoase, ce au nevoie de restaurare. Duhul Sfânt pe toate căile ne educă pentru cer atunci când îi permitem.
De asemenea ne dăm seama tot mai mult că lumea ce ne înconjoară ne conturează la orizont un viitor tot mai sumbru, culorile în care ne este zugrăvit acest viitor ne înspăimântă, și mai mult de atât vuietul puternic al valurilor vieții ne înfricoșează. Lumea noastră a devenit ca o mare agitată și vuietul ei uneori ne răpește bucuria de a trăi, iar viitorul nostru privit doar prin prisma umană este cu adevărat foarte sumbru. Iar atunci când coborâm în valea lacrimilor și a suferinței, și experimentăm încercări extreme, ei bine ajunși în acel punct doar dacă cerem și dorim Dumnezeu își poate revărsa puterea Sa restauratoare în ființele noastre.
Vestea bună este că Tatăl nostru ceresc nu ne va abandona, și nici viața noastră pe acest pământ nu se va sfârși în haos sau în distrugere. Există un minunat plan al salvării pentru noi oamenii, punctul culminat al acestui plan fiind Golgota, cu jertfa ei imensă, cu iubirea Sa tainică neînțeleasă, la care privim cu nedumerire întrebându-ne: De ce ne iubește Dumnezeu atât de mult? Pentruce a riscat El atât de mult în persoana Fiului Său? Privind la această lume nedreaptă în care ne desfășurăm viața, vedem cum uneori binele și dreptul celor săraci este călcat în picioare de stăpânii acestei lumi, ne revoltăm, gândindu-ne: , , De ce nu intervine Dumnezeu? De ce nu face dreptate? De ce tolerează toate aceste lucruri?
Însă să nu uităm că trăim în mjlocul marii controverse dintre Hristos și Satana, iar uneori Dumnezeu este limitat de libera alegere a oamenilor ce îi aleg pe demoni ca conducători ai lor. Sfintele Scripturi ne asigură că deasupra lumii noastre aflată într-o deosebită frământare în aceste vremuri grele în care trăim, se află Dumnezeu ce de pe tronul său se apleacă încă în chip minunat asupra fiecărei ființe omenești, spunându-i povestea iubirii de la Golgota, pentrucă inima Sa dorește ca să își strângă la pieptul Său copiii Săi cei răzvrătiți. Singura noastră cale pentru un viitor luminos mai rămâne întoarcerea în brațele Tatălui nostru ceresc, dincolo de brațele Sale nu există decât întuneric și moarte. Să medităm în aceste vremuri grele pe care cu toții le străbatem, la Marele nostru Binefăcător și să ne lăsăm pătrunși de imensa Sa iubire.