Intrarea în Ierusalim

Psalmul 24
„Porți, ridicați-vă capetele! Ridicați-le porți veșnice, ca să intre Împăratul Slavei!”


Când dimineaţa încet se aşterne,
Văd în ceaţă cetatea păcii eterne,
Aud şi un cântec de privighetoare,
Ce vorbeşte despre Isus şi îndurare!

Se leagănă ramuri în vânt de răsărit,
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit,
Şi o voce cerească şi-acum îmi şopteşte;
-''Ierusalime, Isus te mai iubeşte! ''

Poarta de aur, în zori, este deschisă,
A lui Isus Mână, spre Har e întinsă,
Deschide-ţi a inimii poartă de sus!
Lasă-L să intre în ea pe Domnul Isus!


-Ierusalime, Ierusalime iubit!
Pe Domnul Isus, pe străzi, tu L-ai primit,
Deschide casa si odaia cea de sus!
Cheama-L înăutru pe Regele Isus!



Inchinare, El încă primeşte,
Pe ramuri de finic, El încă păşeşte,
El mai poate intra, azi, în casa ta,
Deschide-i în grabă şi nu întârzia!

Infloresc bobocii albi, gingasi, de măslin,
Se unduiesc dând slavă Fiului divin,
Iar vântul cel duios de zori şopteşte;
-Ierusalime, Isus te mai iubeşte!


Aud si un cântec de privighetoare,
Ce vorbeşte de Isus şi îndurare;
''-Ierusalime, Ierusalime iubit,
Iubirea lui Isus încă nu s-a sfârşit! ''