Pe aripile vântului purtată
Mă urmăresc azi gânduri călătoare
Și nu mai este dimineață,
E negură din nou pe-ntinsa zare…

Plutesc ușor prin picături de apă, ploaie,
Ce curg de sus, din ochii Tăi.
Mantaua de Har și îndurare,
De n-ar fi ea m-aș prăbuși în hău,

Căci Te-am străpuns prin mersul meu pe cale
Și sulița în coastă am băgat
Neezitând măcar pentru o clipă,
Iar sângele-Ți șuvoi afar’ s-a revărsat.

Am luat apoi coroana să-mi bat joc
De Tin’, Cerescul Rege,
Aruncând la gunoi tot ce mi-ai oferit în loc:
Speranță, viață, iertare.

Și mă cutremur azi cât de rea am fost,
Cât de departe de Tine,
Când în loc să-mi găsesc în Via Ta un loc
M-am înrolat în oștile străine.

Dar m-ai salvat Isuse, inc-odată!
Mi-ai dat din nou cerescul rang de fiu,
Iar astăzi de-ți pot spune: ” Tată ”
E pentru că pe Cruce sus, și-atunci, Tu m-ai iubit!

Amin!

luni, 19 martie, 2018