In vremuri de durere
Prigonit de-al meu suspin
Plecat cu fata la podele
Încerc umil sa ma închin.

Nu-I înțeleg prea bine voia
De ce-i pustiu și totul chin
Oare asculta atunci când tace
Sau de-odată plânge cu min'?

Închis-am inima cu zăvorul
Si-am devenit un lucru rece
Dar vreau ca astăzi Salvatorul
De lanțuri ca sa ma dezlege.

Pe umeri port a mea povara
Chiar daca ma trage în jos
Adu' Tu Doamne primăvara
Ca sufletu-mi e friguros.

Brăzdează-mi fata cu un zâmbet
Sau fa-mi ca ochii sa o ude
Știu ca mereu vei fi prezent.
Chiar dacă nimeni nu m-aude

Ridica greul întuneric
Ce nu ma lasă ca sa vad
Cat ești Tu de puternic
Si-atunci când nu mai pot sa cred.