În acest coș am o varietate de seturi de ață. Culori diferite, texturi diferite, unele din ele sunt tari și dure, altele sunt mătăsoase și fine, unele sunt late, altele sunt înguste. O mulțime de culori. Oricum, în acest coș nu se găsește nimic ce v-ar face pe voi să luați acest sortiment de ață pentru a-l agăța pe un perete. Această ață nu este nici în formă potrivită pentru a putea fi purtată. Această ață încă nu ne servește la nimic. Dar, acest coș cu ață, dacă este încredințat în mâinile unei persoane cu abilitățiile necesare – cum este Nancy Scot – ea ar putea vedea lucruri pe care noi nu le vedem, ea ar putea face lucruri pe care noi nu am putea. Datorită abilității pe care o are și datorită îndemânării, datorită viziunii ei, ceea ce pentru noi este o oarecare colecție de ață, poate deveni în timp o colecție remarcabilă de tapiserie, un produs frumos, cusut împreună, ce merită dat mai departe, ce e vrednic de a fi înrămat, vrednic de a fi purtat. Toate acestea sunt posibile datorită mâinii meșterului. Îți mulțumim, Nancy.

Munca unui maestru nu e numai impresionantă, dar e și plină de învățătură. Ceea ce face olarul cu lutul, este similar cu ceea ce face Dumnezeu cu viața noastră. Fiecare din voi este format dintr-o varietate de fire, iar viața voastră este coșul. Un coș cu seturi de ață. Unele fire sunt de acceptat, având o culoare frumoasă, cu o textură fină, fire pe care voi le prețuiți, cum ar fi: romanța, sau bună starea, sau veștile bune. De asemenea, fără excepție, fiecăruia dintre noi ni s-au dăruit niște fire fără de care ne-ar fi mult mai bine. Cum ar fi: inimi frânte, momente proaste, boli. Așadar, ne gândim cum ar trebui să procesăm toate aceste lucruri. Cum ar trebui să se unească toate aceste fire? Există o cale prin care toate aceste fire diferite și unice în trecutul lor, în culoare și textură; există vreo cale prin care ar putea fi cusute laolaltă? Ei bine, promisiunea Bibliei ne spune că există o cale, iar Dumnezeu este Meșterul.

Această promisiune apare în multe moduri și în multe versete de-a lungul Bibliei. Preferata mea ar fi cea pe care o găsim în Isaia 54:17 unde Dumnezeu ne vorbește atât de clar: „Voi avea grijă ca toate lucrurile să fie spre bine.” Această promisiune se manifestă în multe locuri din Biblie, dar este o viață a unui om care demostrează cu adevărat această promisiune, iar aceasta ar fi viața lui Iosif. Povestea lui Iosif se găsește în Vechiul Testament, care, literalmente, a ajuns din groapă într-un palat datorită providenței lui Dumnezeu. Așadar, vom vorbi despre această poveste, dar înainte de asta, haideți să ne rostim declarația pe care o spunem în fiecare săptămâna înainte de începerea mesajului pentru a ne declara credința. Facem acest lucru îndreptându-ne spatele, umplându-ne plămânii cu aer și inima cu nădejde. Dacă vedeți că cineva din jurul vostru nu face acest lucru vă rog să le atrageți atenția, în Numele Domnului. Haideți să o spunem cu toții. Noi ne trăim viața bazându-ne pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este de neclintit și nădejdea noastră este de neclintit. Noi nu ne bazăm pe problemele vieții sau pe suferința pe care o aduce această viață. Noi ne încredem în promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu.

Așadar, Tată Ceresc, te rog să-Ți reverși mila peste noi. Sunt foarte sigur că printre cei care ascultă această rugăciune sunt unii care au primit câteva fire de ață pe care nu și le doresc. Ei nu știu ce să facă cu acestea, Doamne, dar noi credem că Tu ne poți ajuta acum să interpretăm corect toate întâmplările din viețile noastre ce au legătură cu providența Ta. Te rugăm să-l ierți pe vorbitorul nostru de astăzi, deoarece păcatele sale sunt multe, iar vocea sa e slabă. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos și numai pe El. În Numele lui Hristos ne-am rugat, iar toată biserica a spus „amin”.

Geneza 37:23-25: „Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.  L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au şezut să mănânce.” Povestea lui Iosif este povestea clasică a unui om care a fost dus dintr-o groapă într-un palat. Poate fi o soră care a fost abandonată, sau un băiat de 17 ani care zace la capătul gropii. Este culcat pe o parte, are mâinile și picioarele legate, iar saliva îi este colectată într-o baltă aflată sub el. Vocea sa este obosită din cauza strigătelor după ajutor, deși frații săi îl puteau auzi. De fapt, cu 20 de ani după această întâmplare, atunci când o foamete severă le-a diminuat mândria, iar vinovăția le-a îmblânzit inimile ei urmau să mărturisească (Geneza 42:21): „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat!” Aceștia făceau parte din nepoții lui Avraam; fii lui Iacov. Ei erau purtătorii legământului unui Univers plin de oameni și totuși, în acea zi, ei erau doar o versiune amuzantă a unei emisiuni de televiziune.

Aveau o gândire atât de greșită încât își urau fratele. Și iată care era și motivul: Iosif era ținut în puf de către tatăl său, Iacov. În timp ce ceilalți frați trebuiau să lucreze de dimineață până seara, Iosif avea voie să se joace toată ziua. În timp ce ceilalți frati erau nevoiți să poarte ce haine aveau la îndemână, Iosif avea o tunică colorată, unică și specială. În timp ce ceilalți frați erau nevoiți să doarmă într-un cort pentru muncitori, Iosif dormea în propriul cort, având propriul pat. Așadar, în mod consecutiv, frații mai mari l-au urât pe Iosif. Geneza 37:4-5,8, 11: „Fraţii lui au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească... l-au urât şi mai mult... L-au urât... Frații săi l-au invidiat.” Înțelegeți ce vreau să spun? Aceasta nu era tocmai o familie fericită, iar atunci când au avut ocazia să-l prindă pe Iosif departe de casă „aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă pe care o avea pe el.  L-au luat şi l-au aruncat în groapă” (Geneza 37:23-25).

Iosif nu se aștepta la așa ceva. El nu s-a trezit în acea dimineață gândindu-se că trebuie să se îmbrace în haine mai vechi deoarece urma să fie aruncat într-o groapă. El nu s-a așteptat la așa ceva. Acest atac la prins cu garda jos. La fel s-a întâmplat și în cazul tău. Iosif a fost aruncat într-o groapă, iar groapa ta poate are forma unui abandon, sau a unui diagnostic, sau a unui orfelinat? Sau a unui a unei răniri tragice? Iosif a fost aruncat într-o groapă; el a fost disprețuit, dar poate că tu ai fost târâtă în tribunal pentru a divorța, poate că ai fost umilită. Poate că ai fost trimis în șomaj și acolo ai rămas. Poate că ai fost abuzată. Poate că ai trecut și tu prin groapă. Nimeni nu poate trece prin această viață fără să facă o vizită prin groapă. Unii oameni nu reușesc niciodată să scape din această groapă. Nu este ușor. Gropile nu au nicio ieșire ușoară. De fapt, povestea lui Iosif a devenit mult mai rea înainte să fie schimbată în bine. Vă aduceți aminte? El a fost vândut ca sclav și așa a ajuns pe mâna egiptenilor. El a fost pus sub autoritatea unui faraon egiptean pe nume Potifar, unde Iosif a lucrat cinstit, apoi a fost promovat ca mai apoi să fie acuzat pe nedrept de viol. Apoi, a fost aruncat în închisoare. Iosif a trecut de la sclavie la închisoare. El a petrecut 2 ani în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Totuși, povestea lui Iosif este impunătoare deoarece el nu a renunțat niciodată. Amărăciunea nu l-a îndepărtat niciodată. Mânia nu i s-a transformat niciodată în ură. Iosif nu doar că a supraviețuit, ci a și prosperat oriunde a fost. În gospodăria lui Potifar a fost promovat la a fi mai mare peste ceilalți slujitori, chiar și în închisoare, a fost pus mai mare peste ceilalți prizonieri. Apoi, în cel mai clasic mod din întreaga istorie, Iosif a ajuns din închisoare în palat, unde a fost promovat la statutul de priministru, fiind cel de-al doilea cel mai puternic om după faraon. Vă aduceți aminte ce s-a întâmplat? Geneza 41:41: „Faraon a zis lui Iosif: „’Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.’” Iosif a condus națiunea în cei 7 ani de beșlug, dar și în cei 7 ani de foamete. El a protejat Egiptul de foamete, dar și întreaga lume care le era cunoscută pe acea vreme. De unde a știut să facă toate aceste lucruri? Cum a reușit să înflorească chiar și în timpul tragediilor?

Ei bine, nu suntem nevoiți să ne dăm cu părerea. La aproximativ 20 și ceva de ani distanță de întâmplarea cu groapa, atunci când frații au mers în Egipt având nevoie de mâncare și atunci când au descoperit că fratele pe care ei credeau că a fost vândut în robie și probabil mort de foarte mult timp, era de fapt promovat la statutul de prim ministru al Egiptului, aceștia au crezut că vor fi aruncați într-o groapă chiar în clipa în care vor intra în camera în care se afla Iosif. Totuși, Iosif le spune că a ajuns să înțeleagă o promisiune și iată care este această promisiune: „În mâinile lui Dumnezeu, răul intenționat devine în cele din urmă bine”. Iată ce le-a spus Iosif fraților săi (Geneza 50:20): „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.”

„Voi v-ați gândit să-mi faceți rău”. Ei bine, acest cuvânt din Vechiul Testament în ebraică își trage înțelesul din verbul „a mișca”. „Voi v-ați mișcat pentru a-mi face rău”. În altă parte este tradus ca „înfășurat”. „Ați vrut să mă înfășurați în rău, dar Dumnezeu – apoi, cu o ușoară schimbare a timpului verbal, Iosif continuă – dar Dumnezeu a întors răul intenționat în bine.” „Voi ați vrut să faci un rău intenționat, dar Dumnezeu i-a dat alt scop acelui rău.” Dumnezeu a luat chiar acel element, chiar acel fir de răutate – dacă doriți să mă exprim în acest fel – și a cusut cu El binele în loc de rău. Așadar, Dumnezeu a luat ceea ce era intenționat spre rău și l-a folosit pentru a face ceva bun. Nimic nu poate depăși aria de acoperire a lui Dumnezeu. Nimic nu poate depăși puterea Sa de schimbare și folosire.

Promisiunea Lui pentru tine este aceasta: „Mă voi asigura că toate lucrurile vor lucra spre bine” (Isaia 54:17). Ce aș putea spune pentru a vă încuraja să vă încredeți în această promisiune? Ce aș putea spune pentru a vă încuraja să interpretați în prealabil toate circumstanțele din viața noastră prin lentilele suveranității lui Dumnezeu și a providenței Sale? El nu crează răul, ci El poate înfășura răul care intenționa să vă rănească pentru a-l schimba în ceva bun. Dacă voi credeți că dificultățile care apar în viața voastră sunt, pur și simplu, întâmplătoare și că nu au nicio semnificație, niciun scop și niciun înțeles atunci înseamnă că voi tocmai v-ați urcat în trenul care vă va duce spre descurajare și disperare. În acest fel veți deveni niște persoane pline de amărăciune. Dar, dacă veți reuși cumva să vă bazați pe această promisiune, chiar dacă viața are binecuvântările ei, dar și greutățile ei. Să vă încredeți în Meșter și să acceptați ceea ce este binevenit și ceea ce nu este. El le va folosi împreună pentru ceva ce este bun. Dacă ați reuși să vă bazați pe această promisiune, atunci ați putea afirma: „nu-mi voi construi viața pe suferințele ei și nici pe problemele vieții; în schimb, îmi voi contura viața pe această promisiune prețioasă și măreață” – atunci veți descoperi o frumusețe aparte.

Ei bine, cum ați putea face asta? Cum ați putea reuși acest lucru? Povestea lui Iosif este atât de prețioasă în Biblie deoarece ne dezvăluie modalitatea prin care cineva se poate încrede în această promisiune. Apar cel puțin 2 principii. Primul este acesta: Trebuie să te încrezi în Dumnezeu chiar și în momentele de încercare. Asta este ceea ce a făcut și Iosif. Mai exact, el a făcut acest lucru în timpul în care era în închisoare. Vă aduceți aminte că, în viața lui Iosif dinaintea ajungerii la palat, el a petrecut timp în închisoare? Din cauza acuzării pe nedrept. El a fost închis cel puțin 2 ani. Din perspectiva noastră umană, ni s-ar părea că viața tânărului Iosif s-a sfârșit. Că nimic bun nu-și va face apariția. Satan îl avea pe Iosif chiar acolo unde și l-a dorit. Dar din perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu îl avea pe Iosif chiar unde și-L dorea.

În alt loc din Biblie citim următoarele (Psalmul 105:18-19): „I-au strâns picioarele în lanţuri (lui Iosif), l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului (pe Iosif).” Dumnezeu i-a testat caracterul lui Iosif. În Biblie, semnificația unui test reprezintă o încercare care purifică și pregătește inima. Un test este de fapt o încercare utilizată de Dumnezeu pentru a curăța și pregăti inima. Tu ești de fapt încercat. Mereu. Ești pregătit, ești curățat. În unele zile ai încercări ușoare, iar în alte zile te simți ca la testul final. Dar suntem mereu încercați. Mereu ni se dă o formă. Vă spun încă o dată, că dacă nu ați reușit să realizați acest lucru atunci veți interpreta încercările din viața voastră ca fiind probleme întâmplătoare pe care doriți să le evitați. Veți încerca să evitați orice încercare. Să nu credeți că există cineva care este bucuros atunci când vine vreo încercare, dar dacă vei ajunge să înțelegi că slujești unui Meșter care va pune toate aceste lucruri laolaltă, vei fi în stare să descoperi că există un scop pentru care treci prin toate aceste probleme.

Am să vă citesc din nou acest Cuvânt  (Iacov 1:3-4): „ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” Așadar, ne întrebăm cum este posibil ca o perioadă petrecută în închisoare îi poate fi de folos lui Iosif? Cum l-ar fi putut ajuta acea perioadă petrecută în închisoare? Dacă începem să citim povestea vom înțelege de ce a fost necesară acea perioadă. Știți, atunci când Iosif era tânăr el a fost răfățat și așa a ajuns să fie delicat, dar timpul petrecut în închisoare a schimbat asta. Când citiți pasajele din Scriptură poate că vi se pare că Iosif este puțin cu nasul pe sus, că se laudă despre visele pe care le avea, că le spunea fraților lui cum vor ajunge să-și plece genunchii înaintea sa într-o zi – Iosif chiar nu era prea bun la a comunica cu alte persoane. Chiar și când a ajuns în casa lui Potifar, el a fost promovat foarte repede. Biblia ne spune că Iosif avea o înfățișare plăcută, că era frumos la chip – așa cum este și predicatorul vostru. Dar atunci când ajunge în închisoare, Scriptura ne spune (Geneza 39:22): „Şi mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.” Putem vorbi aici despre calitățile de lider pe care le avea. Iosif a reușit să administreze casa lui Potifar din propria-i voință, dar el a avut grijă și de întemnițații nerecunoscători și care nu-i puteau fi de niciun folos lui Iosif. Nu considerați că lecțiile învățate în închisoare s-au dovedit a fi prețioase atunci când a condus întreaga națiune? Acea temniță arăta ca o închisoare, suna ca o închisoare, mirosea ca într-o închisoare. Dacă i-ați fi întrebat atunci pe îngeri despre locul în care se află Iosif probabil că ei vi-ar fi răspuns: „O, Iosif este într-o tabără de instruire, el trece prin momente de pregătire.”

Știu că poate acest stadiu din viața voastră pare ca un spital. Poate că miroase ca în spitalele de dezintoxicare. Poate apare sub forma unui șomaj. Dar dacă ați întreba îngerii ei ar răspunde: „O, ea este doar într-o pregătire. Dumnezeu o pregătește. El îi purifică inima pentru ceea ce va urma.” Încredeți-vă în Dumnezeu și în aceste momente de încercare. Dumnezeu nu v-a uitat. Nu interpretați această perioadă de încercare ca fiind dovada absenței lui Dumnezeu. Este tocmai opusul! Cuvântul „încercare” din Vechiul Testament provine din expresia evreiească „a te privi cu atenție”. Așadar, dacă treci prin încercare înseamnă că Dumnezeu se uită cu atenție la tine. El a ales să te pregătească pentru ceva anume din viitorul tău. Dumnezeu este pe deplin captivat. El vede nevoile pe care le vei avea mâine și, în concordanță cu ele, pregătește încercarea de astăzi. El vede nevoile din ziua de mâine și, în concordanță cu ele, pregătește încercarea din ziua de azi.

În ce mod ești tu testat? Ești încercat pe plan emoțional sau din punct de vedere fizic? Este oare îndelunga ta răbdare în parcurs de creștere? Poate că ar fi bine să-L întrebi pe Tatăl ceresc: „Tată, care este scopul acestui test?” sau „în ce mod sunt eu încercat?” Poate că ar trebui să-I și mulțumești Domnului. Scriptura ne sfătuiește să le considerăm pe toate cu bucurie. Atunci când treci prin diferite tipuri de încercări, să le consideri pe toate cu mulțumiri înaintea Domnului, pentru faptul că El te consideră vrednic de această încercare. În timp ce intri în încercarea de astăzi, să te încrezi în Dumnezeu și în acest sezon al încercărilor.

Apoi, să te încrezi în Dumnezeu și pentru sincronizarea de timp potrivită. Trebuie să te încrezi în Domnul pentru sincronizare. Putem citi povestea lui Iosif, din cartea Geneza, în mai puțin de o oră, ceea ce poate ne face să ne gândim că toate aceste evenimente au avut loc într-o dimineață înainte de a lua micul dejun. Dar uităm că Iosif apare pe paginile Scripturii la vârsta de 17 ani și avea cel puțin 36 de ani sau poate mai mult când apare pentru ultima dată menționat. Așadar, această poveste se întinde pe o perioadă de 20 de ani. A trebuit să-și ia rămas bun de familia sa – de fapt, a fost separat de ei – la vârsta adolescenței. Apoi, nu i-a mai revăzut decât în anii de adult și să nu uităm faptul că a petrecut 2 ani în închisoare! În acei 2 ani, sau poate că și mai mult, Iosif aștepta ca ceva să se întâmple. Vă aduceți aminte cum Iosif s-a împrietenit cu paharnicul, iar paharnicul i-a spus că atunci când se va întoarce în casa lui Faraon va pune o vorbă bună pentru Iosif? Apoi, 2 ani de zile au trecut înainte ca Faraon să aibă acel vis (Geneza 41:1). Doi ani de zile au trecut. Iosif a avut o mulțime de timp pentru a deveni neliniștit.

Unii dintre voi așteptați de foarte mult timp un răspuns la rugăciunea ta. Așteptați de mult timp să fiți însărcinate. Așteptați de mult timp să vă căsătoriți. Așteptați de mult timp ca șeful vostru să fie dat afară. Așteptați de mult timp. Trebuie să fiți răbdători, încredeți-vă în Domnul pentru că El va alege timpul potrivit. În timp ce Iosif era în așteptare, Dumnezeu lucra. La timpul potrivit, Dumnezeu i-a deranjat somnul lui Faraon cu acel vis ciudat care a fost un motiv de confuzie și pentru cititorii în stele. Ei nu aveau niciun fel de explicație. Apoi, Dumnezeu a făcut în așa fel încât paharnicul să-și aducă aminte de Iosif care se afla încă în închisoare. Toate aceste lucruri au format un întreg, la timpul potrivit. În timp ce Iosif era în așteptare, Dumnezeu era la lucru. Într-un mod asemănător, Dumnezeu lucrează și spre binele tău. Dumnezeu este mereu la lucru. El e mereu la lucru. Romani 8:28: „Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său.”

Noi suntem chemați la slujba de a aștepta în timp ce Dumnezeu lucrează. Dar, din punct de vedere biblic, a aștepta nu înseamnă a nu a avea nicio activitate, ci înseamnă faptul că decizi să te încrezi în bunătatea lui Dumnezeu. Este o decizie luată cu precizie de a te încrede în bunătatea lui Dumnezeu. De a-ți găsi odihna în El, de a-ți pune încrederea în El. Biblia ne spune: „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El și nu te mânia” (Psalmul 37:7). Așadar, a aștepta înseamnă a ocoli îngrijorarea; ci doar a te încrede în El. A avea încrederea deplină în faptul că Dumnezeu este încă la lucru, iar această promisiune este pentru „cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi” (Isaia 40:31). Nu v-ați doriți o astfel de energie? Așteptându-L pe Dumnezeu. Vă repet: a aștepta nu reprezintă inactivitate, ci este o încredere în bunătatea lui Dumnezeu. De fapt, uneori, a aștepta consumă mai multă energie decât dacă ai lucra. Deoarece, a aștepta înseamnă a-ți spune: „Bine, astăzi am să mă încred în Domnul, am să citesc din Biblie, am să mă rog, am să ascult muzică creștină, am să stau cu oamenii lui Dumnezeu, am să le slujesc oamenilor, mă voi încrede în Domnul și voi crede că Dumnezeu, la timpul potrivit, va face ce este bine.”

Iată cum stă treaba, oameni buni. Fiecare dintre voi este un Iosif al generației voastre. Există ceva în voi de care societatea noastră are mare nevoie, de care cercul vostru de prieteni are nevoie, de care familia voastră are nevoie, aveți ceva de la Dumnezeu în voi, deoarece ați fost creați după chipul și asemănarea Sa, iar în voi locuiește Duhul Domnului. Ei bine, și Satan știe acest lucru, iar el dorește să te neutralizeze în același fel în care a încercat să-l termine pe Iosif. Așadar, el complotează împotriva ta, își face planuri împotriva ta, el vine căutând probleme. Povestea lui Iosif se află pe paginile Bibliei pentru a ne învăța și a ne convinge faptul că bunătatea lui Dumnezeu triumfă peste planurile celui rău. În ecuația matematică numită „viața lui Iosif”, eu număr așa: o promisiune încălcată, plus cel puțin 2 trădări, plus câteva izbucni de ură, plus 2 răpiri, plus o ademenire, plus o arestare pe nedrept, plus 10 frați invidioși, plus un părinte întristat. Dacă aduni toate aceste lucruri va rezulta: omul Lui Dumnezeu pentru generația respectivă. Ce a fost intenționat spre rău, Dumnezeu a folosit spre bine.

Acum, cum ar arăta ecuația matematică a vieții tale personale? Care sunt elementele? Poate că părinții nu s-au ocupat foarte mult de tine, poate că ai fost născut în sărăcie, poate că ai fost victimă a nedreptății, poate că ai fost atins într-un mod neadecvat. În afara mâinii lui Dumnezeu aceste lucruri ar putea rezulta un haos total, dar dacă vei lăsa toate aceste lucruri în mâna Tatălui ceresc, El poate lua chiar și ce a fost intenționat spre rău și îl poate folosi împreună pentru a rezulta ceva bun. Trebuie să continui să te încrezi în Dumnezeu și în încercări, să continui să te încrezi în El că va găsi momentul potrivit. Dacă vreți să vă asigurați, Iosif ar fi primul care v-ar spune că viața trăită în groapă miroase urât. Chiar așa este, dar din toate urâciunile, ea aduce și o mare binecuvântare. Atunci când ești jos în groapă, este o singură modalitate de a privi în sus. Continuă să te uiți în sus, iar același Dumnezeu care s-a aplecat pentru a-l salva pe Iosif este Același Dumnezeu care te va salva și pe tine. Vei rămâne tare încredințat în această promisiune? Îmi doresc din toată inima să faci acest lucru.

Tată Ceresc, dăruiește-ne astăzi, Te rog, abilitatea și credința necesară pentru a ne încrede în Tine. Nu vrem să devenim amăgiți sau deznădăjduiți, ci dorim să ne încredem în faptul că Tu vei lua toate aceste lucruri haotice și le vei transforma în mesajul Tău. Tată, ajută-ne! Ne hotărâm să ne încredem cu adevărat în Tine și în timpul ales de Tine. În Numele lui Isus ne-am rugat, iar toată biserica a spus „amin”.