Sunt sătul de atâta luptă,
Sunt sătul să lupt
cu gândul meu slab,
Sătul să lupt
cu inima nespus de-nșelătoare.
Răpus de atâtea lovituri
Mă prăbușesc în pământul
plin de crepături
ce se căscau înspre neputință.
Dar pacea și liniștea m-au înfășurat
Iar pămîntul a-nceput a prinde viață,
Picuri de foc mi-au căzut pe creștet
Și puterea m-a umplut
Căci clipa de acum
Și următoarea
și toate câte vor vor veni
sunt pline de-ndoiala
că voi răzbi până la capăt.
Dar inima a găsit
Scris cu sânge pe zid:
Ce onoare mai mare vrei
decât să lupți alături
de Cel ce a câștigat
fiecare luptă?