Sus, crucile s-au înălţat


Se aud ciocanele: boc! boc! ...
Şi crucile, se pregătesc
Căci nu mai este timp deloc
Iar condamnaţii se ivesc...

Apare Domnu încet, smerit...
Isus Hristos e plin de sânge,
Desfigurat, batjocorit...
Încet, puterea I se stinge...

Pe cruce apoi e aşezat.
Toţi îngroziţi, spre El privesc...
De bice, trupu-I e brăzdat
Iar cei de jos lovesc... lovesc...

Sus, crucile s-au înălţat
Căci totul este pregătit.
De lemn, El este atârnat;
E acuzat, batjocorit...

Piroanele I Le-au bătut,
Sângele curge cu putere.
Se chinuie mult... tot mai mult...
E totul, numai o durere.

Stă atârnat pe crucea grea
Şi soarele Îl toropeşte;
Ar vrea acum, apă să bea
Dar de la nimeni nu primeşte.

Oţet I-au pus pe un burete
Şi înspre gură l-au întins.
Bătut şi chinuit de sete
Otetul, Domnul l-a respins.

Spre cer, la Tatăl Său priveşte...
Parcă I-ar cere îndurare,
Căci acum teama-L stăpâneşte,
Durerea, este tot mai mare

Când Tatăl s-a îndepărtat,
Privirea de la El și-a întors,
Viaţa în mâna Lui și-a dat;
Nimic nu mai e cum a fost...

Fiul cel drept şi neîntinat
S-a stins pe cruce, să trăim!
El a murit pentru păcat
Ca veşnici, la ceruri să fim!

Amin

Câmpia Turzii, 5 aprilie 2018