Acum, când musafirii au plecat,
Când mesele la loc s-au așezat,
Când a trecut al sfintei sărbători popas,
E timpul să te-ntrebi: cu ce-am rămas?
Doar cu concluzii gen: ce-am mai mâncat! . . ?
De data asta iar m-am îmbuibat! ... ?
Cu iepurașul ce-a venit, ca Moș Crăciun
S-aducă daruri lângă-o creangă de alun?
Cu un decor de ouă roșii admirat
Pe masa ce aduce-a masă de-mpărat?
Cu mielul rumenit la tavă și servit
De oaspeți ce lui Dumnezeu n-au mulțumit? . .
Cu cozonacii ce-și trimit al lor parfum
Nu doar în casă, ci prin geam, chiar și pe drum?
Doar cu impresia: cât de bine ne-am simțit,
Și-acum, de sărbători, ne-am mai și odihnit?
*
Dacă în sărbătoarea ta n-a fost Hristos,
Tu ai sărbătorit, în van, fără folos...
Dacă în centrul ei a fost Isus, sărbătorit,
Atunci ai înțeles ce este ea și ai simțit
Că sărbătoarea-n sine e și sărbătoarea ta,
Că precum El a înviat și tu vei învia,
Că precum El pe boldul morții a călcat,
Prin El vei face așijderi, o, frate drag. .
Dacă pe Domnul Tău ca Rege îL cinstești,
Vei moșteni cu El în slăvile cerești,
Iar ce vei căpăta va fi prin Harul Său,
Și nicidecum prin fapte sau meritul Tău!
Să înțelegi deci, frate, ce-ai sărbătorit,
Realizând că pentru tine pe o cruce-a suferit,
Și că prin Învierea Lui, tu vei trăi
Pururi cu El, după mormânt, în veșnicii!