Mai ușor este să treacă o cămilă printr-un ac,
Decât ca-n Împărăție să ajungă un bogat!
Prin urechile de ace o cămilă se strecoară
Cu izbândă mult mai mare decât un bogat în Slavă!
Sunt cuvinte mult prea grele ca să le pot spune eu:
Sunt cuvinte spuse-n Biblie de Fiul lui Dumnezeu!
De-am putea vedea prin Duhul cum de nu poate bogatul
Să se 'nalțe către stele, moștenind în cer palatul,
Am vedea lanțuri uriașe care prea legat îl țin
Să-și ia zborul către ceruri, către Mirele divin!
Unde ne este comoara, ne va fi și inima
De aduni aici în lume, jos aici îți va fi ea!
De aduni acasă-n ceruri, sus, în ceruri îți va fi,
După trecerea din lume, sus în rai o vei găsi!
Firea vrea mereu mândrie, să se 'nalțe luciferic,
Duhul firii vrea să fie peste toți cel mai puternic!
Teoria gen: "Eh, Domnul vrea să fii cap și nu coadă",
E o scuză inventată, aparat de propagandă.
Faptul că în adunare tu mai spui un "Doamne, Doamne",
Că ocupi cu nonșalanță cele mai din față scaune,
Nu îți dă vreo garanție că ești un om mântuit. .
Tu te poți convinge singur, dar te-nșeli, ești osândit!
Poate numele să-ți meargă, că trăiești, dar tu ești mort,
Banii nu dau mântuirea și nici pilele nu pot!
*
Frați care-L iubiți pe Domnul și nu vă-nchinați la ban,
Ațintiți-vă privirea doar spre cer, spre Canaan!
Spre răsplata ce v-așteaptă, sus, acasă-n veșnicii,
În splendoarea minunată, în eterne bucurii.
Știm în adevăr, că firea vrea din Lucifer mândrie,
Însă-n noi, de-i Duhul Slavei și cereasca bucurie,
Vom privi numai spre ceruri, precum Dorca vom sluji
Celor mai micuți, cum Domnul ne-a-nvățat a-nfăptui!
Facem pentru ei o faptă? Frați iubiți, nouă ne facem,
Pentru cer, nu pentru lumea ce-n neant se va desface!
Ochii sus, spre răsplătire, nu lăsați să intre firea,
Ca liberi de orice lanțuri, să muncim, grăbind Răpirea!