Frânt si apăsat m-aplec sub cruce
Stiu ca El e Cel ce toate duce
N-am nici bunătate, nici frumusețe
Dar ma primeste cu blândețe.

Sunt obosit de-atata alergare
Nu mai voiesc sa pribegesc,
Vin la El, Cel cu-ndurare
Iar de pacate ma căiesc.

S-au saturat ochii de plans,
Si inima e-atat de-ndurerata
As vrea de El sa fiu cuprins,
Sa nu mai plece niciodata.

Frânt si apăsat m-aplec sub cruce,
Spre Acel ce rușinea a purtat.
N-am ce sa-I ofer, sau sa-I pot zice
Ci doar sa-I multumesc ca m-a iertat.