«Căci fiecare mare preot este pus responsabil să aducă atât daruri, cât și jertfe lui Dumnezeu. Astfel a trebuit ca și Acesta să aibă ceva de adus. »Evrei 8:3
În vechime, Templul din Ierusalim era locașul sfânt al Evreilor, loc în care zilnic erau aduse jertfele de animele pentru iertarea păcatelor. Perdeaua despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt, iar omului de rând nu îi era permis accesul dincolo de această limită, era despărțit de Dumnezeu din cauza păcatului, el având ca și intermadiar pe marele preot. Acesta intra o dată pe an în Sfînta Sfintelor aducând o jerfa de ispășire pentru popor (Evrei 9:7), însă a venit vremea ca Marele Preot, Isus Hristos, să între « o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică. »(Evrei 9:12)
Jertfa păcatului nostru a fost adusă de către Isus prin moartea Sa pe cruce, ruperea perdelei marcând un nou început pentru întreaga omenire, a fost momentul răscumpărării dându-ne libertatea de a intra în prezența lui Dumnezeu fără a avea nevoie de un intermediar. Ce mare har!
Ruperea perdelei s-a produs în momentul morții lui Isus, când Tatăl s-a mutat din acel loc hotărând să nu rămână într-un templu contruit de mâini omenești. Un moment istoric dar totodată foarte important, prin această jertafă avem dreptul că și noi să intrăm în « Locul Preasfânt » în prezența Marelui Creator, sfârșindu-se cu vechiul legământ.
Perdeaua îl simbolizează pe însuși Isus, fiind singura cale de acces către Dumnezeu, El spunând: « Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine» (Ioan 14:6)
Templul este acum ființa ta, lasă ca jertfa de pe cruce să producă o cale de acces dintre ține și Dumnezeu, nu permite ca păcatul să te despartă de El ci adu-l la crucea lui Hristos.
Îndrăznește și intră în prezența lui Dumnezeu, nu vei regreta!
« Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie. »Evrei 4:16