Atacul New Age asupra Bisericii – Prima parte
Cei care doriţi să accesaţi şi vizionaţi toate materialele din link-urile ataşate acestei resurse daţi clik pe link-ul de mai jos: http: //www. radiounison. ro/editorial/atacul-new-age-asupra-bisericii-%E2%80%93-prima-parte. html
Biserica lui Hristos, care a apărut în chip miraculos la Cincizecime, a fost supusă încă de la nașterea ei unui asalt puternic din partea celui rău. Acest asalt a continuat în timp până în ziua de azi. Furia pentru înfrângerea pe care Satan a suferit-o la Cruce, atunci când puterea lui a fost zbrobită de Domnul Isus Hristos, şi-a direcţionat-o pe direcţia distrugerii, a compromiterii, Bisericii. Şi chiar dacă el nu îşi poate duce la îndeplinire acest plan, pentru că Biserica este trupul lui Hristos şi este ocrotită de El, asaltul împotriva Bisericii se duce tot mai furibund, atacul mergând pe două direcţii: din afară şi din interior. De 2000 de ani Biserica stă în picioare chiar dacă asupra ei au venit valuri după valuri de atacuri, începând de la împăraţii păgâni din primele veacuri, continuând cu atacurile din partea Bisericii Catolice în Evul Mediu şi, în anii mai apropiaţi de noi, cu ceea ce a fost comunismul, cel mai inuman sistem social şi politic de care omenirea a avut parte vreodată, sistem care a avut ca scop principal distrugerea creştinătăţii şi scoaterea lui Dumnezeu din viaţa omului.
Asaltul va continua pe ambele direcţii, ştim aceasta, dar în această vreme se poate observa un atac deosebit de puternic care se duce din interior. Se împlinesc avertizările din 2 Petru 2:1-2.
Ceea ce urmează, prezentarea informaţiilor din acest material, nu este un atac la persoană sau instituţie (chiar dacă vor fi date şi nume), deoarece informaţiile sunt publice şi le poate accesa oricine este interesat. De fapt cei ce au făcut afirmaţiile care fac subiectul comentariului de faţă chiar şi-au dorit şi îşi doresc să fie publice şi să ajungă la cât mai mulţi. Dovezile prezentate nu fac altceva decât să sprijine afirmaţia că azi Biserica Evanghelică a fost infiltrată de învăţăturile New Age, lucru care este deosebit de grav. Pentru cine este interesat şi dornic să afle mai mult pe această temă, a ereziilor strecurate în Biserică, recomand blogul de apologetică apologeticindex. info.
Pornim mai întâi de la câteva din afirmaţiile lui Alice Bailey, cea care este considerată mama mişcării sincretice numită New Age, o mişcare care are drept scop distrugerea creştinismului biblic prin infiltrare, prin aducerea înăuntru a unor învăţături contrare adevărului biblic, dar prezentate ca şi benefice şi inovatoare. Vom vedea felul în care lui Alice Bailey i-a fost revelată (!) această infiltrare în creştinism (a învăţăturilor şi practicilor oculte) şi modul în care azi se realizează efectiv această lucrare. Pentru a nu putea fi acuzat că interpretez sau că ceea ce spun sunt păreri personale, voi veni cu dovezi, citate din cărţi sau mesaje ale celor ce sunt parte din această mişcare, mişcare ce se prezintă oficial că ar avea și nuanțe vizibile creştine sau că e prietenă creştinismului şi care în exprimare foloseşte o terminologie care seamănă a fi creştină dar care, de fapt, este anticreştină, anticristică.
Iată ce a scris Alice Bailey în lucrarea sa „Externalizarea ierarhiei”: „Biserica creştină cu numeroasele ei ramuri (denominaţiuni) pot servi ca şi un Ioan Botezătorul, ca o voce care strigă în pustie şi ca un nucleu prin care iluminarea lumii să poată fi realizată (... ). Biserica trebuie să arate o mare toleranţă (... ). Biserica, ca şi un instrument care dă învăţătură oamenilor, ar trebui să ia marile doctrine fundamentale şi sfărmând vechile lor forme în care ele sunt exprimate şi păstrate, să le arate semnificaţia lor spirituală adevărată şi interioară (adică înţelesul ocult, ezoteric, nn). Munca principală a bisericii este să dea învăţătură, fără încetare, păstrând aparenţa exterioară, pentru a ajunge astfel la mulţi din cei care sunt obişnuiţi cu datina/uzanţa „limbajului tradiţional” folosit de biserică. Învăţătorii creştini trebuie instruiţi; cunoaşterea bibliei trebuie răspândită; sacramentele bisericii trebuie interpretate mistic şi puterea bisericii de a vindeca trebuie demonstrată!” (manifestarea de semne şi minuni false, nn.).
Să menţionăm un lucru deosebit de important, care ne poate ajuta încă de la început să înţelegem cine stă în spatele acestor gânduri şi idei, şi anume faptul că Alice Bailey a recunoscut că scrierile ei erau realizate prin dictare şi scriere mecanică (o formă de spiritism larg practicată azi în New Age şi chiar în grupări creştine semnificative ca număr şi importanţă) şi că numele spiritului ce îi dicta scrierile era “Stăpânul Djwhal Khul”. Deci ideile pe care ea le-a promovat şi care azi au ajuns să fie amplu puse în practică şi să aibă un impact deosebit de puternic în anumite segmente ale Bisericii, aveau ca sursă un spirit. Pentru orice creştin serios este clar că acest spirit nu avea nimic de-a face cu Duhul lui Dumnezeu ci este un duh de înşelare. Ce urmărea, de fapt, Alice Bailey?
1. Dorea ca Biserica să fie vectorul prin care învăţăturile New Age, oculte, să fie promovate;
2. Urmărea ca lumea să primescă, prin Biserică, o nouă lumină (nu este vorba de lumina Sfintelor Scripturi ci de o nouă învăţătură);
3. Biserica trebuia nu doar să devină tolerantă doctrinar ci să arate o mare toleranţă doctrinară faţă de toate religiile lumii;
4. Biserica trebuia să sfărâme marile doctrine pe care s-a zidit şi să le dea o altă interpretare, ocultă / ezoterică / mistică, dar să păstreze limbajul vechi folosit pentru a nu-i speria pe cei din biserici, obişnuiţi cu acest limbaj sau terminologie creștină;
5. Biblia trebuie răspândită, dar o Biblie alterată în mesajul ei prin reinterpretare, compromisă, şi uneltele acestei lucrări false să fie învăţătorii care au fost instruiţi conform cu ideologia noii mişcări apărute;
6. Biserica trebuie să-şi demonstreze puterea prin semne, minuni, vindecări! Acestea vor asigura, celor ce se pot îndoi de bunele intenţii ale noilor învăţători, că lucrarea este bună şi trebuie acceptată, ca venind de la Dumnezeu.
Înainte de a purcede la analiza promisă să mai cităm un fragment dintr-o altă scriitoare New Age celebră şi care a adus o contribuţie covârşitoare la succesul mişcării: ea este Marilyn Ferguson. A făcut-o populară şi cartea ei intitulată „Conspiraţia Vărsătorului: Transformări sociale şi personale în anii 1980”. Ea declara: „Înţelegerea mea personală asupra creştinismului s-a lărgit de-a lungul anilor. După ce m-am implicat în meditaţie (nn. de tip mistic, oriental, rugăciunea contemplativă larg răspândită azi chiar şi la lideri evanghelici aflaţi în poziţii cheie) am experimentat, de exemplu, o viziune a lui Cristos mai însufleţită decât am avut-o prin ascultarea predicilor şi dogmelor (nn. a învăţăturilor Scripturii). Ai fi surprins, cred, să cunoşti cât de mult din Mişcarea New Age se centrează pe conştiinţa cristică (nn. idee mistică că noi SUNTEM deja “cristoși”/ adică divini sau în formele incipiente ale acestei învățături oculte că PUTEM DEVENI / EVOLUA spre a fi “cristoși”/ adică divini ). Multe biserici creştine văd această experienţă spirituală iar aceasta oferă o revitalizare a creştinismului modern”.
Aceste două personaje de frunte din mişcarea New Age, care luptă împotriva Bisericii, vorbesc, de fapt, despre ce ar trebui să fie Biserica, cum să se reformeze şi cum să se revitalizeze sau regenereze. Ele nu folosesc cuvântul pocăinţă pentru că acesta are conotaţii de întoarcere la adevăr şi de părăsire a păcatului, pe când revitalizarea, regenerarea, poate însemna orice şi poate conduce pe orice drum al experienţelor şi supranaturalului, fără nici o barieră a dogmelor sau preceptelor, nici măcar al bunului simţ şi care nu vrea să recunoscă păcatul şi stricăciunea din omul care nu a fost născut din Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos.
Cred că este normal să ne întrebăm de ce New Age (Noua Eră) vrea să folosească Biserica, ca pe un Ioan Botezătorul, pentru a-şi răspândi ideile? De ce nu-şi formează o reţea care să militeze în afara Bisericii şi împotriva ei, pe faţă? Sunt mai multe motive:
1. Cel rău, care a iniţiat New Age (sau cum i se mai spune azi: “Noua Spiritualitate”), el vrea să distrugă Biserica şi cel mai bine o poate face din interior (să ne amintim de legenda calului troian);
2. În Biserică sunt oameni interesaţi de spiritualitate. Pe acest fond se poate lucra mai bine decât în cazul celor neinteresaţi, agnostici, atei, etc. Nu trebuie decât să strici balanţa, recalibrând-o ca să cântărească eronat, şi să vorbeşti despre spiritualitate, dar redefinind termenii /ideile/ conceptele/ doctrinele în termeni greşiţi, prezentând astfel lucrurile într-o lumină falsă, dar salvând aparența de “creștinism”.
Să analizăm câteva din aspectele pe care New Age vrea să le aducă în Biserică, prezentate ca fiind spiritualitate la cel mai înalt nivel, dar care nu sunt altceva decât contrafaceri ale adevăratelor lucrări ale Duhului Sfânt.
A. Atacul principal se dă împotriva Domnului Isus Cristos şi ţinţeşte atât divinitatea Lui cât şi alte atribute sau lucrări care L-au calificat pentru a fi Mântuitorul omenirii. Se deformează imaginea Adevăratului Cristos şi se vorbeşte despre un cristos cosmic care, în generozitatea lui, îi cuprinde pe toţi oamenii – din toate religiile şi credinţele - fără a face aluzie la păcat şi, evident, fără nevoia pocăinţei. Oamenilor li se atribuie un statut pe care Dumnezeu nu îl acordă: ei nu mai sunt consideraţi păcătoşi ci dumnezei, fiind considerați parte din dumnezeu (panteism). Sunt incluşi aici termeni (care apar tot mai mult în vocabularul pastorilor de azi) ca și: toleranţă doctrinară, ecumenism, sinergie, consens, mesaj pozitiv, etc. Din pricina terminologiei folosite (cristos), Biserica poate fi mai sensibilă şi poate accepta mai uşor, datorită imaturităţii şi nevegherii, înşelarea.
Într-un material scris al misiunii apologetice evanghelice LighthouseTrails din S. U. A, ce urmărește cultivarea discernământului spiritual în bisericile americane care au fost adânc infiltrate de doctrinele și practicile New Age, intitulat „Atracţiile deosebite pentru New Age ale pastorului Bill Johnson de la Biserica Bethel din Redding, California, ” în subcapitolul „O punte spre New Age?” se specifică faptul că unul din cei mai renumiți pastori carismatici contemporani, Bill Johnson, are o învăţătură interesantă cu privire la Cristos, care poate fi percepută ca o punte între două sisteme de credințe total opuse: New Age-ul şi creştinismul biblic. Bill Johnson crede într-o învăţătură numită „kenosis”, o convingere care nu e evanghelică ci este eretică, conform căreia Cristosul întrupat şi-a pus deoparte atributele divine, şi a umblat pe pământ ca un om complet limitat. Potrivit lui Bill Johnson, Cristos: „a făcut minuni, miracole şi semne, doar în calitate de om care se afla într-o relaţie corectă cu Dumnezeu … nu în calitate de Dumnezeu. Dacă El ar fi făcut minuni deoarece El era Dumnezeu, atunci aceste minuni nu ar fi posibile pentru noi. Dar dacă El le-a făcut ca om, atunci eu am responsabilitatea de a-I urma stilul de viaţă. A regăsi acest simplu adevăr schimbă totul. ” Cu alte cuvinte, Bill Johnson crede că minunile pe care le-a făcut Isus s-au înfăptuit deoarece El, ca om, şi numai ca om, a avut acces la puterea Duhului Sfânt. Prin urmare, Bill Johnson învață faptul că creştinii ar trebui să fie în stare de acte miraculoase de vindecare şi să înfăptuiască minuni datorită (sau ca dovadă) a propriei noastre relaţii cu Duhul Sfânt. În acest mod doctrina „kenosis” a lui Bill Johnson duce la micşorarea Cristosului biblic şi la înălțarea omului. După cum evidenţia despre aceasta și un apologet evanghelic american: “Isus nu mai este unic, ci doar un iluminat special, care ar putea deschide calea multor altor iluminaţi de felul acesta în viitor. Astfel avem de a face cu promovarea unui Cristos al New Age-ului”.
În cartea creștină de apologetică contemporană, intitulată „New Age” (Noua Eră), teologul evanghelic german Lothar Gassmann, el însuși un fost new ager anterior convertirii sale la creștinism, ne avertizează în subcapitolul ”Cristos – numele de Dumnezeu folosit abuziv” despre următoarele: „…mișcarea New Age se dă drept creștină, înșelând astfel lumea. Aici trebuie să deosebim duhurile. Se folosesc noțiuni de bază creștine, dar acestea nu mai au nici o trăsătură comună cu conținutul biblic (ele au fost redefinite). Mișcarea New Age, (deși este anticristică, împotriva lui Dumnezeu), ea nu se îndreaptă pur și simplu (în mod direct, vizibil pentru oricine) contra lui Dumnezeu, contra lui Cristos, contra convertirii, etc. Ar fi prea grosolan și lipsit de tact (pentru că în acest mod și-ar deconspira ușor scopul, intenția reală). New Age-ul preia noțiunile creștine, le modifică și le copiază în mod fraudulos. Aici creștinii trebuie să fie foarte prudenți, pentru că mișcarea New Age răspândește sub aceleași denumiri un alt Dumnezeu, un alt Cristos și o altă Evanghelie... Dumnezeu devine divinul din om iar cosmos/univers, o forță impersonală, o energie cosmică, de care dacă ne folosim ne poate ajuta să avem clarviziune, ... Cristos nu mai este interpretat ca Fiul cel viu al lui Dumnezeu, ca Isus, unicul Mântuitor și unica cale spre Tatăl (Ioan 14:6), ci Isus este prezentat doar ca unul dintre numeroșii fondatori de religii; ... prin mântuire nu se mai înțelege scăparea omului de păcat, moarte, Satan, prin jertfa de pe cruce a lui Isus (așa cum afirmă Biblia)... ci eliberarea conștiinței în scopul de a ajunge la cunoștințe supranaturale. În hinduism (de unde provine New Age-ul), mântuire înseamnă iluminare (conștientizarea propriei divinității din om sau a omului, a sinelui interior), care se obține prin contopirea (mistică) cu divinul, aceasta înseamnă de fapt automântuire.”
Sursa: Lothar Gassmann, New Age – Noua Eră, edit. Stephanus, pag. 21-22
Comparați, pentru o mai adâncă clarificare, similitudinea dintre ceea ce învață o serie de lideri creștini azi și ceea ce a învățat unul din cei mai populari mistici hinduși din perioada modernă, Swami Vivekananda (deosebit de apreciat de New Age, influența lui asupra unor personalități de talie mondială din literatură, politică, etc. , a fost și este uriașă). Swami Vivekananda, în anul 1893 în discursul său din fața plenului Congresului Mondial al Religiilor din Chicago, U. S. A, a spus următoarele: „Ascultați-mă, copii ai binecuvântării eterne! ... Dați-mi voie, fraților, să mă adresez dumneavoastră cu acest dulce nume... Hindusul refuză să vă numească păcătoși, căci sunteți copiii lui Dumnezeu, părtași ai binecuvântării eterne, ființe sfinte și perfecte. Voi sunteți divinități întrupate. Păcătoși? Păcat înseamnă tocmai să-l numești pe om păcătos. E o desacralizare a naturii umane... ”
Sursa: Samuel Pfeifer, Sănătate cu orice preț? , edit. Agape, pag. 135-136
Robert Schuller a fost unul dintre primii tele-evangheliști americani și inițiatori de mega-biserici (megachurch), predicatori ai „Evangheliei succesului”, a cărui popularitate și influență asupra lumii evanghelice occidentale a fost incontestabilă (el i-a mentorat și pe actualii pastori americani de mare popularitate Rick Warren și Bill Hybels). Iată ce spune el: „Nu cred că s-a făcut ceva în Numele lui Cristos sau sub stindardul creștinismului care să se fi dovedit mai distrugător pentru personalitatea umană, și care deci să aibă atâtea efecte contrare eforturilor de evanghelizare, ca strategia adesea brutală, grosolană și necreștină prin care se încearcă să se facă oamenii conștienți de starea lor de păcătoși pierduți.” Să nu fi observat Robert Schuller că toți profeții Vechiului Testament și absolut toți apostolii Noului Testament au făcut o necesitate absolută din a predica împotriva păcatului și de a-i dovedi omului că este un păcătos pierdut care are neapărată nevoie de iertarea divină? Scriptura ne spune în Ioan 16:8 că atunci când va veni Duhul Sfânt „va dovedi lumea vinovată in ce priveşte păcatul”. Astfel această învățătură a lui Robert Schuller este anti-biblică, dar 100% New Age.
Robert Schuller a mai învățat că: „Cristos locuieşte în fiecare ființă umană, indiferent dacă persoana respectivă cunoaşte/înțelege acest aspect sau nu. ”
Sursa: Dave Hunt, Seducerea creștinătății, edit. Agape, pag. 14-15
Sursa: Robert Schuller, Possibilities Magazine, Summer 1986, pg. 12
Dar chiar și cel socotit ca fiind cel mai mare evanghelist al secolului, Billy Graham, se pare că a fost treptat influențat de ideologia universalistă pe care a adus-o New Age-ul, mai ales în a doua parte a vieții sale. Astfel Billy Graham a declarat într-un interviu public televizat în emisiunea lui Robert Schuller „Ora de putere” (Hour of Power) faptul că: „Trupul lui Cristos este alcătuit din toate grupările creștine din întreaga lume, sau chiar din afara acestora. Cred că toți cei care Îl iubesc pe Cristos sau Îl cunosc pe Cristos, fie că sunt conștienți de aceasta sau nu, sunt membri ai trupului lui Cristos... Se prea poate ca ei să nici nu cunoască numele lui Isus, dar știu in inima lor că au nevoie de ceva, ce nu au, și se întorc către singura lumina pe care o au, și cred că ei sunt mântuiți și că vor fi cu noi in cer... ”.
Tot Billy Graham a mai învățat că: „Cred că este posibil ca Isus Cristos să vină în inimile, sufletele si viaţa oamenilor, chiar dacă ei s-au născut în întuneric şi nu au avut niciodată o expunere a Bibliei. Am întâlnit oameni în diferite părţi ale lumii, în aşezări tribale, care nu au văzut niciodată o Biblie sau nu au auzit de Isus, dar au crezut în inima lor că este un Dumnezeu, şi au încercat să trăiască o viaţă care era cu totul diferită de comunitatea înconjurătoare în care ei trăiau.” Sursa: “Graham Believes Men Can Be Saved Apart from Name of Christ,” Christian News, Oct. 20,7, p. 15.
Cu altă ocazie tot Billy Graham a afirmat: „Obișnuiam să mă joc de-a Dumnezeu, dar nu o mai pot face. Obişnuiam să cred că păgânii din ţările îndepărtate erau pierduţi – au mers în iad - dacă nu au auzit Evanghelia lui Cristos predicată. Nu mai cred asta. Cred că sunt (şi) alte căi de recunoaştere a existenţei lui Dumnezeu, prin natură de exemplu, şi destule alte oportunităţi, prin urmare, să-i spui ‚da’ lui Dumnezeu.”
Sursa: https: //carm. org/billy-graham
Putem întreba atunci: dacă oamenii nu trebuie să audă Evanghelia ca să fie mântuiţi, ci pot fi salvaţi prin lumina pe care o au, de ce a trebuit să moară Domnul Isus şi apoi să dea poruncă discipolilor Lui să ducă Evanghelia până la marginile pământului?
Brian McLaren, apreciat de revista americană Time ca fiind „unul din cei mai influenți 25 de evanghelici din America”, care în 2012 a oficiat și căsătoria homosexuală a fiului său, a învățat că: „Trebuie să adaug totuşi, că eu nu cred că a face ucenici (ai lui Isus Cristos) trebuie să însemne a face adepţi pentru religia creştină. Poate fi de recomandat în multe circumstanţe (nu în toate!) să îi ajutăm pe oameni să devină urmaşi ai lui Isus şi să rămână mai departe în cadrul contextelor lor religioase budiste, hinduse sau evreieşti.”
Sursa: Brian McLaren, A Generous Orthodoxy (Grand Rapids, MI: Zondervan, 2004), p. 293.
Leonard Sweet, apreciat de revista ChurchReport ca fiind „unul din cei cincizeci, cei mai influenți creștini din America” învăța următoarele: „Întruchiparea Noii Lumini înseamnă să fii „în conecție” şi „informație” cu celelalte credinţe (religii)…. Cineva poate fi un discipol loial al lui Isus Cristos, fără să nege licăririle sacrului în urmașii lui Yahweh, sau Kali, sau Krishna. ”
Sursa: Leonard Sweet, Quantum Spirituality: A Postmodern Apologetic Dayton, OH: Whaleprints, First Edition, 1991 p. 130
Să menţionăm, pe scurt, pentru cei ce nu cunosc, cine este Kali, unul dintre mulţii zei hinduşi comparaţi de Leonard Sweet cu Dumnezeu Yehova. În multe surse, Kali este numită „cea mai mare dintre zei”. Îmbrăcată cu o piele de tigru, încinsă cu cobre și împodobită cu cranii, ea dansează pe cadavre. Ochii ei scuipă foc iar gura, cu limba atârnând, înconjurată de colți, rage și rânjește. Pentru a o calma şi a proteja stabilitatea lumii, de multe ori Șiva este trimis pe câmpul de luptă sub forma unui copil.
-va urma-