Nescufundabila credință

Să vină mii de uragane
Să o dărâme, s-o dea jos
Nu se închină la icoane
Ci-L onorează pe Cristos.

Când vântul agoniei bate
Ea nu se clatină, plângând
Ci stă, solid, în fermitate
Și în neprihănitul gând.

Amenințări în mii de forme
Nu reușesc s-o ducă-n lut
Iar necereștile reforme
S-o cucerească n-au putut.

Nescufundabila credință
E unsă cu un suflu sfânt
Nu e-mbrăcată-n neputință
Ci în curaj și în avânt.

Fiind lovită fără milă
De brațul celor nepredați
Dă o privire de copilă
Dar spune: ”în păcat nu stați”

Ne-ndreaptă gândul către stele
Nu spre obiectele ce pier
Nu are nevoie de proptele
Tăria ei vine din Cer.

Cât muntele de e torentul
E ca o stâncă de granit
Își întreține fundamentul,
Îmbracă strai neprihănit.

Pătrunde dincolo de zarea
De unde darurile vin
Prin ea trăim armonizarea,
Prin ea și veșnicul destin.

Nescufundabilă credință
Te voi păstra pân’ la final
Căci știu c-așa e cu putință
Să-mi fi comoară, ideal.

George Cornici/18 Aprilie, 2018