Nu-i timp de jale, vine infinitul
Născut din hotărârea vieții tale;
De umăr ia-ți tovarășii de jale,
De mână, cerșetorul și levitul
Și-abandonează lacrima și schitul
În drum spre Templul mântuirii Sale.

Nu-i timp de jale, se aud războaie
Și unii se agită, alții plâng,
Iar alții dau spre ceruri cu pietroaie,
Îmbărbătându-și firea-n râs nătâng...
Atâtea trestii-n jurul tău se frâng -
Tu mergi șotâng, cu inima greoaie.

Chiar de-ai văzut și te-a-ngrozit sentința
Săpată-n teasc, la ceasul judecății,
Nu-i timp de jale, strigă pocăința,
Așa cum strigă paznicul cetății,
Cum paza strică planul răutății,
Iar dragostea învinge suferința.

Privește dealul - vine iar Mesia!
Și nu mai spune simplu „Doar mă rog!”
La ce te-ajut toată teoria
Când dormi cu teologii pe răzlog?
Apucă plugul, vine vijelia!
Tu te topești în poartă ca leșia
Și spui că Petru te-a lăsat olog.

Te va chema
La rândul cetei tale,
Lucrează via Sa!
Nu-i timp de jale.