De câte ori ai folosit expresia: Asta e crucea mea, pe care trebuie s-o port?

Și ai spus asta referindu-te la neplăceri pe care trebuie să le înduri, chipurile pentru purificarea ta sufletească. Crezând probabil că ele ți-au fost date de către Dumnezeu.

Însă, gândește-te un pic: De ce ți-ar da Dumnezeu neplăceri?

Crucea nu este ceea ce ți se dă

Crucea este ceea ce alegi.

Crucea înseamnă suferință, renunțare și acceptare.

Crucea Lui Isus Hristos nu a fost doar lemnul acela abraziv pe care și-a vărsat sîngele. De fapt, crucea Lui a început să se manifeste în viața Sa din clipa în care, cu ucenicii fiind pe Muntele Măslinilor, și-a trăit dinainte viitorul. Adică ceea ce avea să urmeze pentru ispășirea păcatelor noastre.

A fost groaza omenescului din el față de chin, de ore de suferință percepute ca nesfârșite.  Batjocura, maltratarea, desfigurarea și în final moartea.

Purtarea crucii a început de când, în fața imaginii morții iminente (prin alegerea deliberată a căii Sale), a renunțat la tot ce înseamnă omenescul din el.

Așa încât crucea înseamnă consecința alegerii tale, nu povara pusă pe umerii tăi de către Dumnezeu.

Crucea este viață născută din moarte

Mai mult, crucea înseamnă noua viață, cu Hristos, contrară celei vechi. Pentru că viața nouă cu El nu este doar diferită, ea este și contrară celei trăite până atunci.

Iar această viață tu ai acceptat-o în clipa în care ai fost regenerat prin nașterea din nou.  Naștere fără de care tu nu ai fi putut să o accepti.

Și asta pentru că nu poți să accepți crucea noii vieți fără să fi renunțat la omenescul din tine. Acel omenesc ce strigă: „Viață!”. Dar viața sa coruptă, alienată și blestemată. Care are ca și răsplată moartea, ca și consecință chinul.

Astfel că a alege crucea zilnic înseamnă a alege să mergi mai departe cu viața nouă, să alegi viața nouă în orice ocazie, să practici principiile Împărăției. Să pășești în fiecare clipă împreună cu Hristos. Să te ridici din toate prin El.

Și totul asumat, știind ce neplăceri implică din partea lumii. Dar fără să te temi, în Hristos fiind, atâta timp cât El îți poartă de grijă…