Iubire nu eşti
o boală molipsitoare,
care să mă doboare
de pe picioare.
Nu! Eşti o Aripă sfântă,
care blând mă atinge,
trezindu-mă cu sfială
din toropeala
şi plictiseala
versului meu.

Iubire, te rog!
Lasă-mi o geană
deschisă iară,
peste visarea
şi contemplarea
Umbrei Alesului meu.

( Bucureşti, Septembrie – 2012; din volumul " Reverii revelate" )