M-a-ntrebat un om, odată: -Cum de crezi în Dumnezeu? ?
Haide, spune: poți convinge realistic, un ateu? ?
Hotărâi atunci pe dată să răspund de al meu crez;
Să îi spun și lui de Domnul fără să mă rușinez:
-N-am să pot uita vreodată de Acel ce m-a creat
Într-un chip atât de tainic și atât de minunat!
Și nu doar prin întrebarea ce o am vă voi răspunde,
Ci și printr-o comparație ce nu vreau a v-o ascunde!
Mai întâi e întrebarea: cum vă pare o mașină?
Este simplă sau complexă? C-un răspuns faceți lumină!
-E complexă! (Zise omul), Fără urmă de-ndoială!
-Bun răspuns! (zisei în grabă), doar o mică socoteală
Să avem; acum să-mi spuneți: a făcut-o cineva?
-Au făcut-o muncitorii! Se-nțelege, nu? Haha!
-Bun răspuns încă o dată! Însă cine-i mai complex?
Omul sau mașinăria, spuneți-mi fără preget!
-Omul, clar, fără vreun dubiu! Nu se poate compara!
Îmi răspunse-atunci ateul, sigur fiind pe ce spunea.
-Așa este, deci mașina, chiar dacă-i net inferioară
Are-un creator; dar omul? Cum i-a fost menit s-apară?
-A, omul? Prin evoluție! Mai întâi o moleculă
Apărută din nimica, având propria sa natură
S-a multiplicat și-ajunse prin a sa metamorfoză
Până-n stadiul unei ființe ce zâmbește azi la poză!
Mai întâi ceva minuscul, ce părea a mormoloc
Începu mai mult a crește, ocupând tot mai mult loc.
Mai apoi luă proporții, transformându-se-ntr-o broască
Broasca deveni reptilă, tot mai mare și mai groasă;
Astfel că-n curând ajunse la un stadiu de maimuță
Care prin a sa natură, nu era chiar prea drăguță. .
De acolo, știu prea bine că în om am evoluat,
Suntem fiii evoluției, nimenea nu ne-a creat!
-Ca să înțelegeți bine cine-mi este Creatorul,
Că lucrarea cea mai mare și complexă este omul,
Vă voi prezenta mașina ca mașină evoluată,
Cum doar dintr-o moleculă apăru, veți ști de-ndată:
Având propria sa natură, un șurub mic se ivi,
Din nimic, miracol mare, și-ncepu parcă-a dospi!
Până când, într-o oglindă, șurubul se preschimbă
Iar oglinda? formă clară de motor pe loc luă!
Iar motorul? Nici motorul nu rămase mai prejos
Prin a sa metamorfoză transformă "miraculos"
"Moleculele" din geamuri, roți și din caroserie
În conturul despre care toată lumea astăzi știe!
Și așa, printr-un miracol, apăru la noi mașina,
Fără creator și fabrici, iată cum văzu lumina!
-Asta-i prea de tot! E glumă sau doar basm pentru copii!
Că mașina-i fabricată toți o știu, doar tu nu știi! .
-Ei, vedeți? E-un mic exemplu, omul care-i superior,
A ceva ce el facut-a, cum, nu are-un Creator?
E ceva logic că omul nu a metamorfozat,
Ci, de Cineva puternic, minunat a fost creat!
***
Evoluția e-o minciună. Tace până și ateul
Ce nu are nici o bază, ce-și contestă Dumnezeul! . .
Căci el nu vrea să-L cunoască, până când ca-ntr-un pustiu
Îl va recunoaște bine, însă fi-va prea târziu!
*
Într-o lume ce-și găsește fel de fel de teorii,
De cărări cât mai versate, pentru a păcătui,
Noi suntem chemați de Domnul, ca să Îl mărturisim
Fără frică și rușine, arătând că Îl iubim!
Evoluția e-o minciună, Adevărul e doar El,
Nu ne fie deci, rușine, să-ndrumăm oameni spre cer!