Vioara inimii
Autor: Arancutean Eliza
Album: Ploaia tarzie
Categorie: Cincizecime
Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
O sete de ceruri mă înconjoară,
Mi-e sete de Pace și albastre câmpii,
De ploaie cerească, mesaj din veșnicii!
Suspinul de vioară vorbește de dor,
De zbor printre stele, de Mare Creator,
De ploi sfinte, și de marea cea de cristal,
Și de iubirea sfântă, ce n- are hotar.
Din nou plânge vioara sufletului meu,
Câmpia -i însetată după Dumnezeu,
Nu sunt boboci, nu se mai deschid petale,
Niciun parfum de flori nu urcă agale.
Tunet ceresc, pe a inimii câmpie,
Și fulgere albe de ploaie târzie,
Se revarsă Râul de iubire cerească,
Flori albe și sfinte încep să vorbească;
"-Faceți loc Celui ce vine pe verzi câmpii!
Numele Său este Cel Sfânt din Veșnicii,
Și nu mai suspina, câmpie verde!
Vioara este Domnul, și El te vede!
Și plânge vioara, și azi, și mereu,
Îmi trimite ploaie și dor de Dumnezeu,
Din zori și până în noapte, neincetat;
"Aici este Domnul, tu nu te-ai închinat!"
Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
Aripile de Pace mă înconjoară,
Iubesc Pacea, și Ploaia cerească de sus,
Iubesc pe Tatăl și pe Fiul Său, Isus!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/176932/vioara-inimii