Coboară limbi de foc

Faptele apostolilor 2/3
"Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei
şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei."

E vremea când se coc grâne pe câmpie,
Spicele cu bob de aur te îmbie;
"-Privește! În noi, e o rază vioaie,
Roua dimineții și un strop de ploaie!"

Dar eu nu aud glasul spicului de grâu,
Nici șoaptele valurilor repezi de râu,
Nu aud cântecul vântului de seară,
Glasul păsărilor nu mă înfioară.

Dinspre miazănoapte, un vânt îngrozitor,
Se cutremură de tunet, vale, ponor,
Flăcări de foc, ca un snop viu de lauri,
Din cer, coboară limbi de foc și de aur.

Și o limbă de foc mă atinge duios,
Un râu de iubire mă scaldă în Cristos,
Și din inimă, izvorăsc osanale,
Zboară porumbei albi vestind Îndurare!

Și aud spicul de grâu strigând în zare;
-"Domnul mai așteaptă să Îi ceri iertare!"
Înțeleg porumbeii cei albi din Vale;
"Eu, Domnul, îți vin în ajutor pe Cale!"

Aud și glasul albastrului cer senin;
"-Te mai strigă pe nume, Domnul Cel divin!"
Și nu e floare, nu e nici râu sau pustiu,
Să nu strige "-Cu tine, e Domnul Cel viu!"

E vremea când se coc grâne pe câmpie,
Spicele cu bob de aur te îmbie;
-"Privește Porumbelul cel Alb și duios,
Râul de iubire ce curge din Cristos!"