Am început să-mi văd sufletul; şi-l pregătesc de plecare,
Când am simţit că anii îşi pun pecetea pentru trecerea mare...
Este o clipă durută, cu aţă de veci cusută şi-n aşteptarea finală,
Pentru o transformare din chipul de tină-n forma-n lumina regală.

Îmi închid ochii şi mă văd dezlipit de chipul de humă doar spicul de soare,
Plecat în călătoria spre ţara în care nu se mai moare, ci-i doar sărbătoare!...
Acum, pentru clipa reală, de graduare, ca şi al Cerului Cosmonaut fericit,
Mă pregătesc ca al meu suflet mântuit s-aterizeze la Locul de Isus pregătit...