Mai plâng părinții într-un colț uitat de amintire
Mai plâng cu ochii triști și goi cerșind din nou iubire
Prea singuri au rămas în lume... copiii prea departe
S-au dus să caute-o viață bună dar visele-s deșarte
Căci au rămas în urma lor părinții lăcrimând
Îi mai alintă câteodată în inimă și-n gând
Iar vocea lor la telefon nu poate să-i mângâie
Când boarea dragostei de fii prin amintiri adie...

Mai plâng părinții-ngenuncheați sub vechile icoane
Căutând o cale să îi scoată la vechile limane...
Mai plâng părinții și cu ei acum și cerul plânge
Căci Dumnezeu ascultă ruga ce pân' la El ajunge:
”O, Doamne-ai fost atât de bun, de toate Tu mi-ai dat:
Ani mulți trecuți cu sănătate... m-ai binecuvântat...
Dar azi, cu lacrimi vin la cruce... Te rog slăvite Tată,
Să-mi mai aduci copiii-acasă să-i văd încă o dată!”

Vulcan-19-05-2018
Mary