Ascultă tril de păsărele!
Minunat, din zori de zi slăvesc
A Tatălui mare putere,
În cântul lor dumnezeiesc.

Spre cer se urcă fulgerător,
Spre razele calde de soare,
Şi toată lumea e doar a lor
Parcă e mare sărbătoare.

Dar omul, în tăcere suspină,
În gândul pizmaş, nemulţumit,
E căzut şi-n ziua senină
În alergarea de neoprit.

Priviţi la păsările cerului!
Nu seamănă, nici nu treieră,
Şi-s fericite-n grija Domnului,
Doar omu-n griji se cutremură!

Solomon în slava-i pe pământ,
Niciodată mai frumos n-a fost,
De cum îmbracă Domnul crinii-n câmp,
Deşi ei nu ţes şi nici nu torc!

Tot ce-i iarbă, ca iarba piere,
Şi floarea se veştejeşte iar,
Rămâne Cuvântul care-ţi cere
Să nu-ţi pierzi mântuirea dată-n dar!
Amin!