Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea!
Ce zarvă de neamuri... Isaia 17:12


Vai, ce vuiet de popoare,
Vai ce vuiet, care mii.
- Mâna Domnului cea tare
Se ridică și-n pustii.

Sunt cumpliți și fără milă,
Poartă suliță și arc.
Inima li-i jaf și silă,
Au uitat de Domnul parc'.

Glasul lor urlă ca marea,
Sunt călări, călări pe cai.
Avântare e-n vâltoarea,
Ce purta-va chin și vai.

Mare-i numărul de neamuri,
''Veniți! '' - zic ei, ''să-i nimicim. ''
Vicleșug pus-au în planuri,
- Numele să li-l stârpim.

Mugesc neamurile tare,
Cum apele mari mugesc.
- Vine Dumnezeul mare,
Suflă El - se prăpădesc.

Mustră Domnul - fug departe,
Ca roua repede se trec.
Da, așa avea-vor parte...
- Nu jupoia Abimelec!

Li se șterge pomenirea.
Da, s-au dus vrăjmașii tăi.
Sioane-n Domnu-i izbăvirea!
El te scapă de cei răi.

Ca pleava de pe munți luată,
Ca paiul luat de vânt,
Țărâna-i de vârtej purtată.
- Praf se-alege când Cel Sfânt

Vine El în apărare,
Deci în căi să-L recunoști!
Mesia Dumnezeul tare
E scăpare de-orice oști!

Prăpădenia-i spre seară,
Dimineața nu mai sunt.
Suveranul șterge-ocară,
Ce-nfricoșat ești Doamne Sfânt!


20 / 05 / 2018