De-un timp, adun rime şi ritmuri frumoase-n poezii
Cu gânduri şi-ndemnuri pentru viaţa sfântă-n armonie,
Ca şi sunete calde de clopoţei de chemare la bucurie,
Ca să le am să le dau mai departe cadou în zilele târzii...

Îmi place s-adun strângeri calde şi mai sincere de mână,
Simţite când întâlnesc confraţi de-ai mei de-origină română,
Sau vreun străin cu-o faţă scăldată-n lumina iubirii de creştin.
Adun surâsuri, zâmbete şi râsete zglobii cu sensul lor divin!...

În viaţa mea, am căutat mereu doar lucruri de mare valoare,
Pe care-n bani nu poţi a le estima, ci doar în marea bucurie,
Punându-le cu grijă-n mintea mea, ca inima să simtă desfătare,
Când memoria mă face-n gând să le aduc şi să le pun în poezie...

Ţin în mintea mea ferecate-n neuitare saluturi sincere de copii,
Din clasa-n care, după ploaie, ud, intram la ora opt de dimineaţă,
Ca să le fiu nu doar un profesor, ci şi exemplu lor bun de viaţă,
Iar zâmbetele lor cu soare îmi umpleau sufletul cu multe bucurii...

Sunt un căutător de valori scumpe, pe care nu le poţi plăti cu bani,
Căci sunt comori ţinute în suflete alese, ca sigilii pentru veşnicii...
Sunt vorbele blajine, dragostea divină, pe chipurile de sărmani,
Ca şi atâtea pietre scumpe sfinte adunate de la suflete creştine vii...

Comorile ce le mai caut astăzi sunt tot mai greu să le găsesc în viaţă,
Dar tot le caut, cum umblam după floarea reginei în vârf de munte,
Căci mi-a pus Dumnezeu în inima mea un tezaur, găsit de dimineaţă,
În anii verzi, când am învăţat s-aleg comori ce-mi dau bucurii multe!

12/11/2004