Suveica vieţii

Ce repede se deşiră suveica anilor ce au curs
Nu s-a găsit vremea, să-i dăm vârstei un răspuns!
Se deşiră suveica, mai grăbită spre sfârşit
Se apropie clipa, intrării noastre în veşnicul, infinit.

Este vremea din suveică, în care n-am găsit răgaz
La anii ascunşi în palme, se arată şi-n obraz
Paşii grei şi-au rărit cadenţa lor înceată
Aţa din suveică, parcă, se deşiră toată.

Se apropie sfârşitul aţei, vremea nu aşteaptă
Aţa din suveică, eproape-i depănată
Unde voi petrece veşnicia vieţii?
În groaznicul întuneric? Sau în Lumina dimineţii!

Nu mă tem de moarte, ci de veşnicia ei!
Spunea unul din cărturari, aproape de sfârşitul viaţii
Teama de groza nopţii, de focul din iazul aprins
Unde voi duce veşnicia? În Cerul de sus? Sau iadul netins?

Sfârşitul aţei din suveică, este pe sfârşit
Roagă-L pe Domnul Isus, acum cât mai este timp
Să te curăţească de tină, să te ierte de păcat
Să fii fără pată, plin de bucurie şi curat.

Opreşte Doamne clipa, cu care măsori veşnicia
Să-ţi mărturisesc viaţa trăită în păcat, deprte de Împărăţie
La mine este cu neputinţă, la tine, este totul cu putinţă
Să fiu spălat cu sângele Tău, curat prin credinţă.
Amin!
05-11-2017.
Ciobanu Stelian.