Ai obosit. Ai tot vegheat
Și zorii nu mai vin...
Iar de când noaptea s-a lăsat
Ți-e așteptarea chin...

Aproape-i miezul nopții-acum
Și ți-e atât de greu...
Mai trece cineva pe drum? . .
Nu, liniște mereu...

Te-ntrebi mâhnit: cum voi putea
Răbda până în zori?
E ora nopţii cea mai grea,
O simt, că-mi dă fiori!

O, drag străjer, aproape ești
De ceasul fericit
Când vei vedea din slăvi cerești
Pe Cel ce l-ai slujit!

Nu aștepta zorii târzii
Ci clipa celor drepți,
La miezul nopții, când va fi
Pentru cei înțelepți!

Pentru străjerii ce-au vegheat
Când toți au adormit,
Veni-va Domnul din Înalt
C-așa e hărăzit!

O, drag străjer, nu te-nfrica
Și nici nu adormi,
Veghează dar în clipa grea,
Căci Domnul va veni!

Când Domnul Tău va reveni
Tu te vei odihni,
Pace și-odihnă vei găsi
Acasă-n veșnicii!

Și pentru privegherea ta,
C-ai ascultat de El,
Răsplata o vei căpăta
Nu jos, ci acasă-n cer!

Când sus pe nori vei auzi
Trompeta, drag străjer
Fii gata pentru veșnicii,
Căci vei zbura spre cer!

Și-n bezna nopții vei vedea
Pe alți mulți ce-au vegheat
Zburând către lumina Sa
Pe ceru-nfiorat!

Veghează dar, iubit străjer
Să nu pierzi ceasul sfânt
Plecarea de pe zid la cer,
Lăsând acest pământ!