Ce dulce-i drumul meu Iisuse,
când Tu-mi ești Soțul meu Cel Bun,
de câte ori am spus aceasta
și încă tot mai am s-o spun.
Ce plin de cântec mi-e pustiul
prin care îngerii-mi plutesc,
ce-nmiresmat mi-e tot cuprinsul
ca un lăcaș Dumnezeiesc.

E plin lăuntrul meu de Tine
și-n ce se vede și-n ce nu,
a Tale-s gândurile mele,
ai Tăi mi-s ochii, tot sunt Tu.
Și cugetul mi-e curăție
și tot ce am mi-e minunat,
căci eul meu, Iisuse-n Tine
mi-e împletit și-mpreunat.

O, ce adânc trăiesc în Tine
și ce adânc în mine Tu,
tot ce-am avut s-a dus Iisuse,
ci numai ce-i din Tine nu!
Se ducă toate câte încă
nimicul nu le-a spulberat
rămână-mi veșnic dulce numai
ce-i din al Tău cu-adevărat.