Ne vorbeşte pământul

Ne vorbeşte lutul, din glia noastră strămoşească
Ne cântă din frunză şi din holdele bogate
Se freamătă lutul, stă gata să vorbească
De martirii sfinţi, despre viaţă, despre moarte.

Aici, este lutul nostru sacru de acasă
Este moştenirea sfântă, a celor ce în credinţă au luptat
Au stat pe baricada morţii, pentru credinţa lor aleasă
Să apere cu sânge sfânt, să moară ca un creştin, martirizat.

De aici, din pământul sacru, vom pleca pe nori în zbor
Spre patria cerească, în a Cerului grădină
Să moştenim veşnicia, de care ne-a fost atâta dor,
Copleşiţi de puterea slavei, vom sta în a Lui, Lumină.

De aici, din lutul reavăn, se vor naşte copii ai credinţei
Să asculte glasul de martir, care strigă din argila nemiloasă
Căci calea spre Împărăţie, trece prin lutul pocăinţei
Fără jertfa supremă, nu vom merge la Isus, acasă.

Aici, este vatra noastră strămoşească
E, lutul frământat cu sânge de martir care strigă în infinit
Să ducem lupta credinţei, pământul reavăn să rodească
Să avem viaţa veşnică, în Cerul, nemărginit.
Amin!
15-06-2018.
Ciobanu Stelian.