Doamne, anii mei ca vântul
Parcă i-a-nghiţit pământul.

Şi în goana lor barbară
Trupul meu spre moarte-l cară.

Roata Terrei ca un val
M-a purtat prin cer la mal.

Şi din noaptea grea şi-adâncă
Iată c-am ajuns pe-o stâncă.

Vântul bate, moartea-nvinge
Dar pe mine nu m-atinge.

Timpul n-are căpătâi
Este şarpe sub călcâi.

Leul tare şi flămând
Paşte-n lan cu mielul blând.

Prin pădurile de crini
Curge-un fluviu de lumini.

Soarele de sus veghează
Noaptea s-a făcut amiază.

Slava cerului cea sfântă
Cu lumină mă-nveşmântă.

Sus pe tronul biruinţii
Stă Iisus Hristos cu sfinţii.