Au venit toţi ateiştii,
Biologii şi marxiştii,
Împreună cu-anticriştii
Înarmaţi să dovedească,
Pe creştini să-i lămurească,
Că credinţa-n nemurire
Este falsă-nchipuire.
Că Cristosul nu e-n lume,
Decât în mintea psihopată,
A omului ce spune.

Au venit uniţi ateii,
Împreună cu lacheii,
Şi-au jurat pe Prometeu,
Că nu este Dumnezeu!
Şi că totu-i la-ntâmplare,
Chiar şi legile sub soare.

Au venit cohortele
Ca să stingă torţele.
Torţele luminilor,
Din viaţa sfinţilor.

Au venit cu gânduri rele,
Creştinismul să-l stârpească,
Ateismul să-l sădească.
Şi în loc să crească crini,
Să planteze numai spini.

Orişicât ei s-au luptat,
Să câştige vreun ateu,
N-au putut, pentru că-n noi,
Era foc de Dumnezeu.

În zadar au insistat
Că Isus n-a existat,
Căci noi tot nu i-am crezut,
Ci pe El numai, L-am vrut.

În zadar la zoologie,
Profesorii au susţinut
Că ne tragem din maimuţă,
Cum spunea şi Darvinuţă,
Căci noi tot n-am dat crezare
La minciuna lor cea mare.

Zadarnic am fost insultaţi
Că suntem înapoiaţi,
Că noi nu ne-am infricat,
Ci pe Domnul L-am urmat!

Zadarnic ne-au poruncit
Să nu mergem la-nchinare,
Că noi şi aşa ne-am dus,
Şi-am slăvit pe Cel de Sus!