Nu-i nimic la întâmplare,
Nici-un mugur, nici-o floare,
Nici-o plantă pe ogoare.
Nici-o pasăre din crâng,
Nici-un gorun de pe câmp.

Nu-i nimica-ntâmplător;
Nici-o apă de izvor,
Nici parfumul cel mai fin,
De la florile de crin.

Nu-i nimic fără un scop -
Nici-o frunză verde-n plop;
Nici fluture şi nici floare,
Nici o fiinţă de sub soare.

Nu-i nici omul la-ntâmplare,
Care este-n lumea mare,
Să slujiască ne-ncetat
Domnului ce l-a creat.

N-a ieşit nimic din haos
Fără planul Celui Sfânt,
Care le-a făcut pe toate
După simplul Său Cuvânt.

Toate legile naturii
Făcute-s de Dumnezeu,
Ca să pună rânduire
După buna Sa gândire;
În toate rosturile firii,
E puterea dumnezeirii.

Nu-i nimic la întâmplare,
Din ce vezi tu azi sub soare;
Nici credinţa, nici iubirea,
Speranţa şi mântuirea.

Toate au un rost în lume
Şi prin toate, Dumnezeu
Îţi vorbeşte şi te-ndeamnă,
Să-L iubeşti mereu, mereu.