Nepăsători...

Călcăm stingheri sau neatenți,
Peste atâtea rugi în șoapte,
Doar îngerii în urma noastră
Le-adună, ceru- mbogățesc
Cu lacrimile noastre.
Trecem naivi, nepăsători
peste atâta frumusețe,
Ce, a creat-o Dumnezeu
Să fie omului, viață-n frumusețe.
Nu ne oprim să mulțumim
De flori, de grâu, de apă și de soare,
Nici laudă nu-I dăm-n-de-ajuns
Celui ce merită din plin;
Măriri și Osanale!
Așa trudim în gânduri reci,
A noastră existență,
Dând doar o mică parte
Cuvântului - esență!