Ruine
Autor: Şerban Lavinia
Album: Cânt Domnului căci mi-a făcut bine!
Categorie: Trezire si veghere
Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!”
va intra în Împărăția cerurilor, ci cel
ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Matei 7:21
Când prima rază-a soarelui mi-a mângâiat ființa,
vântul bătea încă, împrăștiind fiorii-i reci.
Stăteam în prag uimită și-mi măsuram credința,
era mai mare-n zorii acestei dimineți.
Trecuse furtuna ce ne-a mai încercat o dată,
iar casa de pe stâncă m-a adăpostit bine.
În vale vedeam plaja pustie, dezolantă,
cu-a ei castele de nisip rămase în ruine.
Am fost și eu acolo, de-atâtea ori ‘nainte,
zidind cu îndârjire palat după palat.
O goană nesfârșită după a lumii cinste…
Din tot ce am clădit atunci, nimic n-a rezistat.
Căci temelie îmi erau realizări efemere:
inteligența, relațiile sau banii,
talentele, ambiția și propria mea putere.
Mi-am investit toată energia și mi-am pierdut anii.
Am rămas cu regrete și amintiri amare,
printre fărâme de nisip spulberate de vânt.
M-am hotărât atunci să-ncerc o schimbare.
Am deschis Biblia și-am citit al Domnului Cuvânt.
Vorbea despre o Stâncă, o temelie sfântă,
pe care să-mi clădesc și casa și viața:
exemplul lui Isus, voința mea înfrântă
și dintr-o dată, parcă, se risipise ceața.
Mi-am strâns tot ce aveam și m-am mutat pe Stâncă.
Furtuni vin și aici, dar sunt în siguranță.
Priveliștea ce-o am acum, descoper-o nevoie adâncă -
a omenirii, dup-o rază de speranță.
Azi nu mai am nevoie de rang sau bunăstare,
am gustat harul Domnului și-mi este de ajuns.
Iar tuturor ce încă se bucură de soare
le spun din experiență: plaja-i un rău ascuns.
De-ai auzit Cuvântul, de cunoști Evanghelia,
nu sta nepăsător, nu aștepta furtuna.
Ce fericit vei fi de faci ce spune Biblia,
de azi cu Domnul viața trăind pe totdeauna!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/178700/ruine