Nori de martori stau de veghe, mărturii născute-n chin
Unii-au mers-naintea noastră, alţii-n urma noastră vin.
Unii-au străbătut pe ruguri, alţii trupurile-şi frâng
Când clopotniţele-n dangăt de durere parcă plâng.

Martorii şi-au spus cuvântul răspicat oriunde-au fost
Fie-n zi de sărbătoare, fie-n zi de negru post
Propovăduiau în taină sau pe metereze sus
Că din cer Dumnezeirea s-a-ntruchipat în Isus

El e azi Cuvântul nostru, Dumnezeu, şi Duh, şi Fiu
Au ştiut părinţii noştri, ştii şi tu, şi eu o ştiu.
Că pe dealul din Golgota a fost ţintuit hain,
C-a murit senin ca cerul, c-a murit în greul chin.

Şi mai ştiu că chinul groaznic l-a-ndurat doar pentru mine
Şi că El, Nazarineanul, a murit şi pentru tine
Şi triumfător şi falnic a-nviat pentru noi toţi
Cum mai stai în întunerec, să-L tăgăduieşti mai poţi?

Nu auzi o simfonie... ? E cor de martori cântând,
Ştefan împroşcat cu pietre moare către cer privind.
N-ai simţit fiorul groazei, inima nu ţi-a sărit,
Când în zăngănit de lanţuri, Petru moare chinuit?

Pavel, ah, apostol Pavel, e icoana ne-ntrecută,
Viaţa lui nimic nu-ţi spune ? Moartea-i mărturie mută?
Catacombele-n ruină, lanţuri, ruguri cenuşii;
Vor fi martorii cei groaznici vieţii tale-n veşnicii.

Dar dacă din durerea vremii inima nimic nu-ţi spune
Mâna ta încearcă-n taină streaşină la ochi a pune
Şi scrutează-un vârf de munte. Golgota se cheamă el,
Vezi trei cruci în întunerec, vezi pe Blândul Mieluşel ?

Nu auzi cum ritmic bate un ciocan în cuie lungi ?
Sfântu-i sânge, vezi cum curge pe-ale crucii negre dungi?
Simţi durerea ce străbate fioros prin carnea Lui?
Simţi cum carnea-i se despică, pârâind sub rece cui?

Nu-i tablou, e zi trăită. Vifor care a trecut.
Stau adesea-n taina nopţii, mă-nfior şi plâng şi-ascult
Cum din groaznica durere şi din tăinuita moarte
S-a născut o mântuire, care-n braţe să ne poarte,

Vrei o altă mărturie, ca să poţi şi tu să crezi?
Vrei din nou martiri pe ruguri, chinuiţi arzând să-i vezi?
Sau mai vrei să-L vezi pe Isus slab în mâna celor tari,
Ori sleit şi plin de sete, răstignit între tâlhari?

Nu-L mai aştepta zadarnic, căci nu mai vine-n chip de om
Va veni pe nori cu slavă, ca Judecător şi Domn.
Lacrimi cu sudori de sânge, nu mai varsă-n Gheţimani.
În genunchi în rugăciune pentru prieteni şi duşmani.

Zi de scumpă fericire pentru cei ce L-au primit
Va fi clipa-n care cerul cu pământul s-a unit.
Iar Biserica Lui scumpă, sfântă, albă şi curată,
Cântând imnuri de slăvire către cer va fi-nălţată!