Ca un spic de grâu…


Ca un spic de grâu în soare
De vântul lin fiind mângâiat,
Aş vrea să cresc energizat
Prin raze dulci, strălucitoare
Deplin cu rod cât mai bogat.

Şi când frunză, după frunză
Sub freamătul brizei de liră
De-a lungul paiului se-nşiră,
Aş vrea mai sus să pătrunză
Dorul spre-nălţimi ce-aspiră!

Când spicu’ întâi miniatură
Prin al său mugure… floral,
Se va-ndrepta-n sus triumfal
Contur să prindă în făptură
Tot mai spre soare, vertical,

Ca un stindard alb, fâlfâitor,
Ce briza-l leagănă în suflări,
Prin adieri dulci şi-mbrăţişări
Să cresc spre vârf, încetişor,
Sub legea sfintei dezvoltări!

Flavius Laurian Duverna
11 iulie 2018