Eu, bulgăr mic şi ne-nsemnat de tină,
Un strop de praf, un ciob de lut,
Ce-am strâns în viaţă vină după vină,
Şi-am rătăcit prin lume în tumult,

Sunt fericit că mi-ai ieşit în cale,
M-ai curăţit, că eu eram murdar,
Şi ai luat povara rănilor amare
Dându-mi în schimb iertarea Ta în dar.

Tu m-ai luat de mână şi m-ai pus pe stâncă
Şi Te-am privit în faţă drept.
Am înţeles iubirea Ta adâncă
Şi-un dor fierbinte s-a aprins în piept.

Un dor să Te urmez, să fiu cu Tine,
Să nu mai rătăcesc stingher
Să ştiu că-i cineva prezent cu mine
Şi nu sunt părăsit într-un ungher.

Şi dacă vin talazuri mari de ape
Ori chiar furtuni în viaţa mea,
Eu nu mă tem. E cine să mă scape.
Tu eşti tăria şi puterea mea.

Sunt bucuros şi inima Iţi cântă
Căci m-ai făcut copilul Tău.
Ajută-mă să merg pe calea sfântă
La braţul Tău să fiu mereu, mereu.