Ce-i viaţa ta? E o peniţă
cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă,
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai şterge nicidecum.

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
rămân pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai şterge, nicidecum!

Să nu te minţi că-n veşnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n faţa Lui tot ce se scrie
nu se mai şterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Şi vei 'zbucni în plâns de-odată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decât sânge,
dar sânge sfânt, şi nu oricum...
Ce înger trupul său va frânge?
Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
nu se mai şterge nicidecum!

Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.

Isus pe lemn răbdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El ești alb ca lămâița.
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
nu se mai vede nicidecum!