Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum,
Şi-apoi la ultima portiţă,
Când vrei să-l ştergi ca pe-o tăbliţă
Nu se mai şterge, nicidecum!

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album;
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-i spele,
Nu se mai şterge, nicidecum!

Să nu te minţi că-n veşnicie
Trecutul se preface-n scrum,
Căci Dumnezeu stă mărturie
Că-n faţa Lui tot ce se scrie
Nu se mai şterge, nicidecum!

În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum
Şi vei 'zbucni în plâns de-odată
Dar nici o slovă lăcrimată
Nu se mai şterge, nicidecum!

Nu poate şterge decât sânge,
Dar sânge sfânt, şi nu oricum...
Ce înger trupul şi-l va frânge? !
Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge, nicidecum!

Hai, adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge-al vieţii drum
Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge, nicidecum!

Isus pe lemn răbdă arşiţa,
Isus e preţul tău acum;
Te face alb ca lămâița
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai vede, nicidecum!