Ce frumoase sunt corturile tale, Yisraele!
Ce măreţe îţi sunt pânzele albastre!
Ţăruşii s-au împlântat în carnea Pământului Sfânt
Până la Marea cea Mare.

Galileea Neamurilor înalţă laude
Cu strigăte mari, în sunet de şofar,
Iar Leul lui Yuda Îşi întinde Braţul
Cu dreptate, peste Galaad.
Deasupra seminţiilor tale, Neprihănirea răsare,
Şekinah Îşi întinde blând Sefirotul de iertare.

Poporul joacă şi strigă, în măreaţă adorare:
„Să ne bucurăm, cel rău nu mai este,
Mesia, Marele nostru Preot, în veci împărăţeşte!”

( Bucureşti, Octombrie – 2011; din volumul "Râsul viorii fără arcuş" )