Alergați la Dumnezeu!
Oamenii sunt schimbători.
Căutați, în orice vreme,
Ale Cerului valori!
*

Arde cerul și pământul, lungi puhoaie varsă norii,
Munții crapă, marea urlă, plânge lumea, plâng și zorii!
Toate-și schimbă rostul, starea, curg durerile șuvoi;
Universu-ntreg se miră cum ne batem joc de noi!

Cine, oare, e de vină pentru nebunia noastră?
Cine strică Adevărul și-această Planetă-albastră?
Cine otrăvește marea? Cine dezvelește munții?
Cine blastămă și râde? Cine este-n noaptea minții?
Cine a trădat Iubirea? Cine a-nșelat știința?
Cine-a pervertit gândirea, și onoarea, și credința?
Cine strică armonia ordinii lui Dumnezeu?
Cine laudă minciuna? Cine-s robii celui Rău?
Cine-s farisei și iude? Cine-aruncă la gunoi
Sfintele Porunci și pruncii, și-Adevărul vieții noi?
Cine este vinovat pentru crime și dezastre?
Pentru falsa închinare? Pentru chinurile noastre?

Este Dumnezeu de vină că batjocorim natura?
Că iubim destrăbălarea? Că nu mai trăim Scriptura?
Nu e Dumnezeu de vină! Noi suntem cei vinovați!
Noi uităm de Dumnezeu și de cei apropiați!

Lăcomia pentru-avere, viața noastră de păcate
Ne coboară-n foc și lacrimi, în durere și în moarte!
Ce păcat de-atâtea ființe care-n chinuri au murit
Prinse de potop de ape și de focul neîmblânzit!

Ce durere! Câte lacrimi! Câte inimi sfâșiate!
Cine poate să mângâie sufletele întristate?
Suferința n-are margini pentru cei năpăstuiți;
Unii strigă către ceruri, alții-s reci și împietriți!

Câte suflete sărmane să înoate în durere
Să-nțelegem că păcatul ne îndreaptă spre cădere?
Când vom ști că viața-n lume fără Bunul Dumnezeu
Este doar deșertăciune, sub puterea celui Rău?

Nici o lege, nici o normă nu-l schimbă pe păcătos
Cum îl schimbă pocăința și credința în Cristos!
Numai pocăința sfântă schimbă inima de piatră,
Și o viață păcătoasă într-o viață-adevărată!

Toate relele din lume ce-au venit, și vin, și vin,
Au ca rod neascultarea de Părintele divin!
De vrem pace și iubire, har și binecuvântare
Să privim la Dumnezu, nu la cele trecătoare.
Căci răbdarea Celui Sfânt va avea cândva sfârșit
Și vom pierde mântuirea dacă nu ne-am pocăit!
*

Doamne, te rugăm, ai milă, ia durerea omenirii,
Fă-ne să-nțelegem, astăzi, rostul vieții și-al iubirii!
Iartă-ne, din nou, Părinte, prin Isus, prin Fiul Tău,
Dă-ne duh de pocăință, să fugim de orice rău!

Dă-ne sfânta-nțelepciune să-nțelegem Adevărul,
Să purtăm mereu în suflet Dragostea, Lumina, Cerul!
S-alergăm, smeriți, la Tine, cât vom fi pe-acest pământ,
Și de-ar fi să vină moartea, să murim cu Ceru-n gând!

Florești, Cluj