Mi-e plină inima de dor, de dorul revederii
Când mă vei izbăvi deplin din mrejele durerii,
Și voi ajunge-n veșnicii de bucurii depline,
Unde nici moarte nu va fi, nici plâns și nici suspine.


Mi-e plină inima de dor, de doru-mbrățișării,
Când îmi vei șterge de pe-obraz brăzdările ocării,
Și mă vei săruta cu drag, ca și o mamă fiul,
Și-n Frumusețea Sfintei Țări va fi uitat pustiul...


Mi-e plină inima de dor, de dor de-a fi cu Tine,
Și cu Mireasa Ta cântând pe-a Raiului coline.
O, cât doresc să pot trăi aici pe-acest pământ,
Purtând în fiecare zi în suflet Cerul Sfânt!