E-atât de grea credința-n așteptare,
Când plâng eternele întârzieri
Genunchii mei, aveți încă răbdare!
El e-n control și astăzi, ca și ieri!

E-atât de complicată amânarea
Răspunsului la ruga arzătoare,
O, mâini, să nu uitați că-mpreunarea
Vă face dulce-a voastră așteptare.

E-atât de-nvolburată marea vieții,
Când parcă Domnul nostru doarme dus,
Nu plângeți, ochii mei, sub vălul ceții,
Ci ațintiți-vă privirile în Sus!

El e Stăpân peste întreg pământul:
Când mării-i spune: "taci", marea se-oprește,
Și El nu doarme, nici când bate vântul
De-aceea, inimă-mi fricoasă, îndrăznește!

E-atât de greu când șoapta cea vrășmașă
Îmi spulberă puțina mea credință
Urechea mea, nu te pleca-n cenușă,
Ascultă susurul de biruință!

Și pare-atât de greu când nu aude nimeni
Suspinul, râsul, vorba mea sau cântul-
Dar nu te teme, suflet, nu ești singur
Cu tine este Dumnezeu Preasfântul!