Pe cărarea veşniciei
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Divină iubire
Categorie: Zidire spirituala
Am intrat timid în lume, (parcă nici n-am vrut să viu),
Dar în pântecele mamei, n-am ales eu ca să fiu!
Mi-a dat formă Creatorul, în chip tainic m-a creat,
Și mi-a dat suflare Tatăl şi m-a binecuvântat!
Nu mi-am înțeles chemarea, (nu am înțeles nimic),
Până nu mi-a vorbit Domnul şi mi-a spus să mă ridic!
Să mă scutur de țărână şi să merg încă un pas,
Pe cărarea veşniciei să nu fac prea des popas!
Chiar de este grea umblarea, (nu-i uşor să urci mereu),
Să nu uit că sus pe munte, mă așteaptă Dumnezeu!
Doar puțin mai este-n lume, cu necazuri şi dureri,
Dar ferice-n Țara Sfântă, loc de har şi mângâieri.
A trecut din veac jumate, (parcă ieri eram un țânc),
Dumnezeu îmi dă putere, chiar şi-atunci când toate-mi plâng,
Timpul, trupul, amintirea, se petrec, dar sper cândva,
Să-ntâlnesc pe Cel ce-I veşnic, Când voi merge-n slava Sa.
Încă mai pășesc prin viață, (șchiopătând, dar bucuros),
Că m-a mântuit Mesia, Domnul meu Isus Cristos!
Anii vieții-s pe sfârșite, vreau ca tot ce-nfăptuiesc,
Să îndrume și pe alții pe tărâm dumnezeiesc.
Curajos să plec din lume, (nu că-mi este cumva frică),
Cu moartea să calc pe moarte, când în slavă mă ridică,
Duhul meu, în comuniune cu mărirea, să vibreze,
Consonând, să strige "Ava!", în Sion, pe metereze.
01/08/18, Valea Poienii- HD, Lucica Boltasu
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/179329/pe-cararea-vesniciei