Înalță-mi inima spre ceruri,
Să pot să Te slăvesc,
Iar când în rugăciune stărui,
Ajută-mă să cresc.

Cuvântul Tău e Adevărul,
Pur și Sfânt, și Cel curat,
Prin El noi vedem cerul,
Cel veșnic ne-ntinat!

Lauda să Te împodobească,
Domn Preasfânt și minunat,
Căci din slava Ta cerească,
Tu pe Fiul ni l-ai dat.

O, ce dragoste și ce iubire,
Și ce Har nespus ne dai,
Căci prin a Ta sfântă jertfire,
Tu pe veci ne duci în Rai.

O, suflete, întoarce-te la Domnul!
Căci vezi cât te trudești,
Dar te gândești dacă la anul
Ai să mai trăiești?

Și toată agoniseala,
Și toată truda ta,
Unde te va duce?
Ce răsplată vei avea?

Tu lucrezi pentru pământ!
Nu pentru viața viitoare!
Dar în fața Tronului cel sfânt,
Vei sta jos, sau în picioare?

Te-ai gândit că, sus, pe cruce,
A murit un Fiu de Rege?
A murit să te salveze,
O, suflete! A murit să te elibereze!

Cel rău te vrea cu nebunie,
Vrea să te doboare!
Dar ști tu oare
De ce te vrea cu-atâta ardoare?

Te vrea, căci Domnul te iubește!
Întoarce-te la Domnul,
De ce vrei să rămâi
Cu inima-mpietrită,
Supus Diavolului?

Tu nu vezi că ce trudești
E spre nimicire?
Tot ce tu aici lucrezi
Nu vei avea și-n veșnicie.

Bani, iubiri și bogăție,
Toate sunt fățărnicie!
Cuvântul Sfânt îți spune clar:
De vrei viată veșnică să ai,
Leapădă ce-i nebunie!
Amin!